O Fantoma bintuie Generatia Zero a Romaniei! Insa cine e Generatia Zero si ce Fantoma o bintuie? Am numit Generatia Zero a politicii romanesti, generatia care a devenit activa, a inceput sa intre in piine in anii 2000, anii Zero (00) ai acestui secol. Adica, cea care la Revolutie avea aproximativ intre 10 si 25 de ani (plus, minus citiva ani in citeva cazuri de exceptie). Fantoma care o bintuie este una legata de Putere.
I-a venit si acestei generatii vremea sa raspunda la intrebarile esentiale de tip rusesc: "Cine-i vinovat?" si "Ce-i de facut?". Prima intrebare s-a nascut dintr-o nemultumire generalizata cum nu s-a mai intilnit de pe vremea dictaturii ceausiste; a doua decurge firesc din prima. Intrebarea politica romanesca: "noi cu cine votam?" nu mai este de actualitate pentru Generatia Zero, caci aproape unanim s-a ajuns la concluzia tragica: nu mai ai cu cine vota, fiindca toti sint o apa si un pamint. Deci, s-a inchis un ciclu.
Generatia Zero, fie ca e de stinga, fie ca e de dreapta, nu se mai regaseste in partidele care pretind ca o reprezinta. In ultima perioada tot mai multe voci ale ei pun in discutie necesitatea crearii unui nou Partid. I-am auzit vorbind despre acest subiect si pe Dan Tapalaga, si pe Daniel Funeriu, si pe Cristian Ghinea. Problema este discutata si de oameni mai tineri din sfera dreptei conservatoare, dar si de tineri din zona stingii intelectuale. Ma voi opri insa asupra textului lui Cristian Ghinea aparut pe Contributors caci mi se pare simptomatic asupra modului in care se pune problema.
Sa fie clar de la inceput: salut punerea problemei.Cred ca este foarte necesara. Insa dupa ce am citit cu atentie textul si comentariile, am o mare problema cu acest mod de a pune problema. Fantoma care il bintuie pe Cristian Ghinea nu este o fantoma politica sau ideologica, ci una pur tehnica. Cum ar spune cineva: e un pas inainte intr-o directie total gresita. In constructia acestui angrenaj, Cristian Ghinea nu are o problema politica sau ideologica, ci o problema tehnica si manageriala. Pe Ghinea nu-l intereseaza ideologia, adica care sint ideile si valorile care unesc acel grup politic, ce il tine impreuna. Nu il intereseaza nici pe cine reprezinta acel grup, pentru cine si ce lupta. Se pare ca pentru autorul textului, politicul nu este o problema de continut, ci una de gramaj. Pentru Cristian Ghinea, Partidul este un simplu SRL. Adunam niste membri, care devin actionari prin cotizatii, iar din cotizatii platim un grup managerial care conduce Partidul. Ca sa nu faca ce fac si celelalte partide (sa nu ia mita, sa nu dea mita electorala, etc), facem niste reguli clare si severe si constituim o Comisie de Etica, independenta, care va urmari vigilent activitatea membrilor Partidului.
Pentru mine este foarte greu sa inteleg acest discurs de tip tehnocrat si managerial, unde politicul nu este un spatiu al polemicii si dezbaterilor, al negocierilor si argumentelor, si mai ales al ideologiilor si luptelor, ci o banala problema tehnicista, acompaniata cu putina tactica si strategie. Adica facem o masina-politica si un ghid cu instructiuni de folosire. S-a defectat masina-politica, scoatem instructiunile tehnice, o reparam si mergem mai departe. Aproape ca la Bruxelles.
Facem un partid, ca sa ce? Ca sa preia puterea, fireste. Cind iti pui insa problema crearii unui Partid, atunci trebuie sa gindesti pe spatii foarte mari si de lunga durata. Preluam puterea. Problema, insa, e ce faci cu ea? Cum te legitimezi si prin ce te legitimezi? Pe cine reprezinti de fapt? Care este proiectul de societate pe care-l propui? Inca un partid care sa predice mantra FMI sau Bruxelles? Pina si vechii nostri boieri mai renuntau sa se inchine la Inalta Poarta si o mai luau pe cont propriu din cind in cind. Am avut citeva generatii care chiar au fost capabile sa gindeasca si sa realizeze niste proiecte proprii (pasoptistii si generatia Unirii sint poate cele mai reusite). Prin urmare, dincolo de instructiuni tehnice, noi ce propunem?
Un partid managerial marca Cristian Ghinea, care nu reprezinta decit pe cei care cotizeaza, care nu are o ideologie ci doar instructiuni tehnice, nu mi se pare nici serios si nici solid. Un astfel de partid poate fi, in cel mai bun caz, absorbit de alte partide care au experienta in lupta politica. Iar in cel mai rau caz, cumparat cu foarte putini bani, cu tot cu Comisia etica si instructiunile tehnice la pachet. Partidele nu pot fi conduse de manageri salariati, ci de oameni politici care se impun intr-un lung proces de lupta si negociere politica. In momentul in care politicul este trecut in sfera managerilor si tehnocratilor, politicul dispare. E cam ceea ce au incercat si comunistii sa faca. Despre disparitia sensului de politic am mai scris recent (De la Gulag la stenograme sau cum am devenit radical): cred ca este cel mai mare pericol care ne pindeste acum.
Generatia noastra intelectuala, cred eu, trebuie sa porneasca nu de la crearea unui partid sau inregimentarea intr-un partid. Avem deja pentru ambele cazuri exemple de esecuri rasunatoare.
Aparitia (laudabila, dealtfel) si dizolvarea partidului Uniunea pentru Reconstructia Romaniei este un exemplu perfect a ceea ce inseamna acest model de constructie. Asa se va intimpla cu orice partid care se produce pe model managerial sau bovaric. In ce priveste inregimentarea in corpore a unor grupuri de intelectuali in partid este la fel de neproductiv in acest moment. Cazul PDL cu incorporarea lui TRU, Voinescu, Baconschi, Preda&co este exemplar. Un esec aproape total, cu un final tragic care inca nu s-a incheiat. Deasemenea, este foarte riscanta apropierea prea mare de Putere. A se vedea ce s-a ales din actiunile si eficienta asa numitului grup "intelectualii lui Basescu" (unii, numiti asa poate pe nedrept), care au fost utilizati si folositi pe post de decor. Apropierea prea mare duce la incapacitatea de lupta pentru ca dispare cimpul, spatiul de lupta. Insa nici departarea prea mare de Putere nu e eficienta. Departarea sau apropierea prea mare fac lupta imposibila. Pentru a putea lupta, trebuie sa fii la o distanta care sa faca posibila lupta. Adversarul (sau inamicul) trebuie sa se afle in aria cimpului de lovituri.
Din punctul meu de vedere, ceea ce trebuie sa faca urgent, dar programatic Generatia Zero ar fi:
1.Redefinirea si asumarea ideologica a diverselor grupuri. Un grup se solidarizeaza politic pe termen mediu si lung, in primul rind pe baza ideologica. Trebuie sa uitam fantasma starii apolitice, nonideologice. Nu exista asa ceva, iar a trai intr-o astfel de fantasma duce la aparitia unor mutanti politici greu de controlat. Asumarea unei ideologii trebuie sa fie foarte clara si poate e timpul sa mai aerisim putin centrul care a devenit locul preferat al oportunismului care are mare traditie in Romania. E timpul sa renuntam la vechile forme de rezistenta individuala sau de grup si sa trecem la ofensiva ideologica si practica politica. E foarte importanta asumarea ideologica intr-o tara in care pentru partidele politice ideologia tine de populism sau oportunism. La noi, partidele intitulate de stinga fac mereu dreapta, iar cele de dreapta o iau in toate directiile. De exemplu, cazul PDL este absolut hilar: trece de la stinga (Internationala Socialista) la dreapta (PPE) fara ca vreun membru al sau sa manifeste public vreo indoiala ideologica. Iar mai nou, ideologii aceluiasi PDL ne predica discursurile neoconservatorilor americani in traducere romaneasca fara niciun scrupul. Ce va predica miine, nici Dumnezeu nu stie.
2.Crearea unor grupuri care sa faca politica in afara politicii de partid. Astazi, politica reala este in afara partidelor. (Asta nu inseamna ca acest tip de politica inlocuieste politica de partid.) Insa politica facuta in afara partidelor trebuie sa faca presiune mai ales asupra partidelor si grupurilor centrale ale puterii. Este nevoie de o presiune constanta si tot mai puternica: de la o presiune discursiva, la proteste de strada. Respectul si deschiderea la dialog a Puterii cu cetateanul se cistiga numai prin presiune constanta si coerenta.
3.Noile grupuri nu trebuie sa fie dependente de grupurile centrale de putere politica, economica si culturala. Pentru a putea face o reflectie independenta, noua, si care sa aiba cu adevarat efecte semnificative, grupurile noi nu trebuie sa mearga pe tehnici de conectare la grupurile centrale de putere politica, culturala si financiara, ci de deconectare. Aceasta nu inseamna ca nu trebuie sa interactioneze cu ele.
4.Crearea unor grupuri (platforme, institutii) diverse care sa puna public in discutie si sa dezbata probleme majore ale societatii si politicii, dincolo de obsesia comentariului politicii imediate. Societatea romaneasca duce o lipsa acuta de astfel de grupuri de reflectie si, mai ales, de idei si actiuni politice. Ma minunez cum in loc de proiecte politice se discuta despre "proiecte" de tip pro, anti, post "Basescu". Acest tip de proiectii, marci politice, dar si reactiile la adresa lor, au iesit deja din cimpul politic si au intrat in cel al patologicului.
5.Aceste grupuri trebuie sa arunce pe piata idei si mai ales proiecte mari. Nu proiecte de tipul celor servite pina acum: integrare in NATO & UE. Putem discuta depre ele, negocia, insa nu sint proiectele noastre, ci doar colaterale. Noi, ca societate, trebuie sa ne producem propriile proiecte politice, economice si sociale. Nu e vorba de a inventa roata. Insa nimeni nu poate gindi si raspunde in locul nostru la intrebarile noastre. Nimeni nu poate trai viata noastra. Sintem condamnati sa o facem noi, daca vrem sa traim si nu doar sa functionam. Trebuie sa ne framintam si sa ne batem capul sa raspundem la intrebari precum: ce fel de societate vrem sa construim? In ce societate vrem sa traim noi si copiii nostri?
Acesta ar fi un inceput de drum. Pina la punerea problemei intemeierii unui Partid mai este cale lunga. Generatia Zero trebuie insa sa-si asume urgent riscurile luptei politice si sa renunte la comoditati. O generatie care nu-si asuma riscuri, care lupta doar pentru bani si functii, merita sa dispara cit mai repede.
