Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic
​CONTRIBUTORS/Opinie

Cum arata un lider? Reflectii pe marginea crizei PDL

de Mihail Neamtu     Contributors.ro
Marţi, 15 februarie 2011, 12:01 Actualitate | Opinii


Mihail Neamtu
Foto: HotNews.ro
In politica, armata sau afaceri, conducatorii se nasc rar si se educa greu.

Este suficient sa ne uitam la criza care bantuie Partidul Social-Democrat de aproape un deceniu de cand Ion Iliescu nu mai activeaza in primul cerc al puterii. Adrian Nastase avea talent, forta si autoritate, dar s-a vazut devorat de propria-i lacomie si vanitate. Ghidat succesiv de Vanghelie, Vantu sau alti indivizi verosi, Mircea Geoana s-a lansat, a defilat si a apus definitiv ca omul-papusa.

Nici liberalii nu se pot lauda. Deunazi, Calin Popescu-Tariceanu era mandatat de Dinu Patriciu. Acum, dl Crin Antonescu se infatiseaza ca pion favorit al kapitalistului Dan Voiculescu. Profesorul de istorie are toate aparentele unui om dezbinat, fara consistenta interioara, rupt de sine si subminat de locvacitate. Confectionate in graba si numai la suprafata, vorbele dlui Antonescu mascheaza o vasta incompetenta profesionala. El revarsa pe micile ecrane un delir retoric cu usor iz etnobotanic. De aici, poate, si micul succes obtinut in licee la alegerile din 2009...

Ce face, in schimb, Partidul Democrat-Liberal? La aceasta ora e oficial: se cauta lideri. Odinioara curajos si combativ in opozitie, Emil Boc s-a uzat in functia de premier. El plateste nota pentru timpuri vitrege sub raport economic, fiind totodata victima unei strategii de comunicare defectuoasa. Publicul i-a taxat fidelitatea excesiva (altii ar spune obedienta neconditionata) fata de Traian Basescu. Incontestabil varf de lance al gruparii portocalii, presedintele Basescu a ecranat lejer, prin temperament si stil, orice prestatie publica a sefului Guvernului.

Golul lasat de Traian Basescu n-a putut fi inlocuit. In orizontul alegerilor din aprilie sau mai 2011, s-au profilat pana acum cateva figuri alternative: Vasile Blaga, Sorin Frunzaverde, Liviu Negoita sau Gheorghe Flutur. Exista poate si variante-surpriza, fara ca acest scenariu probabilistic sa ne trimita catre obscuritatea specifica misterelor eleusine.

Sa lasam asadar speculatiile pe seama initiatilor. Noi merita sa reflectam pret de cateva minute asupra acestei intrebari generice: Cum se identifica, cum se verifica sau cum se potenteaza virtutile unui conducator de organizatie? Ce este un lider? Cine anume ii asigura longevitatea? In ce fel isi exercita un politician democrat influenta?

Pentru a raspunde acestor interogatii, privirea noastra poate adasta putin asupra criteriilor descrise de aproape orice manual. Specialistii americani care au investigat fenomenul cu atentie - Warren Bennis, John Kotter, Stephen R. Covey sau John Maxwell - observa la unison existenta unei relatii biunivoce intre lider si organizatie. Daca potentialul de crestere al unui conducator este de maxim 5 (pe o scala de la 1 la 10), atunci echipa - oricat de bine populata cu individualitati exceptionale - va depasi foarte greu bariera impusa de lider. Doresc simpatizantii PDL sa primeasca o confirmare a acestei axiome? Sa studieze moartea lenta dar sigura a vechiului PNTCD: criza de leadership post-Coposu a antrenat prabusirea organizatiei, oricare ar fi fost prestigiul doctrinar si moral al entitatii nasite de Senior.

Partidele interesate de viitor cauta sa se intinereasca prin alegerea unui conducator cu o reala promisiune de crestere: in profesie, in activitatea politica, dar mai ales in relatia cu filialele si cu societatea civila (locul de unde orice partid modern isi recruteaza membrii). Toate acestea garanteaza cresterea in sondaje.

Alegerea unui lider cu potential de crestere nu inseamna privilegierea unui personaj fara vechime sau experienta.Conducatorul trebuie sa se bucure de recunoasterea spontana a organizatiei: meritele profesionale din afara politicii sunt vitale, dar ele nu se descarca automat in beneficiul muncii de partid. E si motivul pentru care tehnocratii nu s-au bucurat niciodata de simpatia alesilor. A fi fost candva un bancher tenace, un chirurg recunoscut, un geolog cinstit sau un avocat reputat nu te face neaparat ministru, senator sau primar de succes. In Romania postcomunista, nici cariera universitara sau diplomatica n-a girat intotdeauna o aventura spectaculoasa la varf: Nicolae Manolescu n-a putut vorbi maselor, Teodor Melescanu a esuat in autismul mediocritatii, Adrian Nastase s-a impotmolit intr-o frivola siguranta de sine, Mircea Geoana s-a relaxat cuminte la mogul.

De partea unui lider bun sta competenta: promisiunea cresterii naturale, dar si experienta lucrului in echipa. Un conducator autentic are simtul ierarhiei, isi respecta colegii, e pro-activ in relatia cu semenii, iubeste victoria, starneste reactii puternice (uneori polarizate), comunica usor, e telegenic, stabileste rapid contactul cu grupuri eterogene de oameni. Desi a luat apararea tinichigiilor, ne amintim ca Traian Basescu a putut fi partener de conversatie al unor importanti intelectuali. Mai greu e sa gasesti politicieni cu o pregatire academica solida, capabili sa inteleaga rostul si suferinta meseriasilor din sfera practica a vietii.

Liderul puternic are un caracter elastic, dar nu volatil; chiar impotriva voii sale, ajunge subiect al dezbaterii din mass-media; conducatorul democratic emana in cerc restrans un aer familiar si inspira multimilor o stare de confort psihologic; are opinii categorice, dar stie sa negocieze; e cordial cu presa dar cultiva o anumita zona inaccesibila, de necunoscut. Un lider gandeste, judeca si abia apoi vorbeste; e creativ si surprinzator; joaca la vedere, fara sa triseze, tinind mereu un as in maneca; e deschis la dialog si inspira increderea, dind senzatia ca poseda - in pofida tuturor incercarilor - cel putin o solutie salvatoare. La ceas de cumpana, propunerea de exit survine printr-un amestec de vointa, inteligenta, imaginatie, calcul abil si viziune.

Cand organizatia este suspectata de neprofesionalism ori lipsa de integritate, liderul are nevoie de-o imagine ireprosabila. Aflat sub tirul unei campanii negative de imagine in Belgia, pentru a se apara de suspiciunea ca produsele Coca Cola nu trec toate standardele de igiena, seful de marketing al companiei a decis retragerea imediata de pe rafturi a 2,5 milioane de sticle. Consumatorii s-au potolit in urma unei hotariri curajoase, impusa de nevoia protejarii unui brand istoric.

Pe langa costurile inevitabile impuse de recesiune, PDL si-a afectat grav credibilitatea prin deciziile luate in Parlament pe dosarul Pasat & Ridzi (pentru a nu pomeni cautionarea unor figuri ca Antonie Solomon la Craiova, etc). Pana la aceasta ora, produsele suspecte de "contaminare" (in vamile patriei sau alte locuri) n-au fost retrase de pe piata. Astfel s-a speriat "vanatul". Chiar daca va alege un lider nou, PDL s-ar putea relansa doar schimbindu-si identitatea vizuala (modificind numele, imnul, sigla, culorea, etc) pe langa improspatarea galeriei de oameni, valori doctrinare sau criterii etice. Absenta curajului se plateste.

Ce alte caracteristici generale mai reuneste un portret al liderului politic? Pe langa placerea de-a relationa, vorbim si despre potentialul de crestere personala, simtul orientarii, moderatia, intuitia timpului oportun si influenta exercitata non-coercitiv asupra celorlalti. Un veritabil conducator isi tine oamenii aproape (perfectionind un sistem de motivare psihologica si recompensa materiala ori simbolica). Interactiunile interpersonale nu-l fac sa piarda din vedere obiectivele majore ale organizatiei. Ca un excelent navigator, liderul traseaza cursul navei pe harta, se preocupa constant de sectorul resurse, etapizeaza progresul, identifica timpuriu amenintarile exterioare, recompenseaza performantele membrilor echipei si aplica o corectie severa erorilor de parcurs. Poate fi un bun conducator politicianul care va cantona ambitiile partidului sau undeva catre zona de plutire (situata oriunde intre 7% si 15%)? Cu siguranta, nu.

S-ar mai cuveni sa spunem ca adevaratul leadership inseamna viziune si ambitie. Evident, nu vorbim aici de boala grandomaniei sau accesele de paranoia, ci despre curajul de-a defini miza bataliei politice. Numai mercenarii pot da lupte in absenta unui crez: pentru sclavii unor vieti lipsite de tel sau convingere, totul poate fi cumparat. Un lider indraznet va cauta sa lucreze insa cu oameni destoinici (in virtutea moralei) si curajosi (in lumina unui ideal). Acestia ii pot spune, fara teama de razbunare, aproape tot ceea ce cred, simt sau judeca inauntrul organizatiei. Inamicul principal al unui bun conducator nu e adversarul extern, ci inselarea de sine - efectul de auto-iluzionare. Pentru a scapa de aceasta tentatie, atentia actorului politic trebuie sa ramana fixata pe cetatean.

Nu intri in politica pentru a-ti compensa deficitul de adrenalina, optimism metafizic sau vibratie sufleteasca. Pentru urmasii lui Marcus Aurelius, intalnirea brutala cu politica poate stimula melancolia si comentariul usor mizantropic. Cu toate acestea, politica ramane un exercitiu empiric de reprezentare si mai putin o aventura cognitiva. De aceea, oricat de demagogic ar suna, cel mai important ramane omul de langa tine - concitadinul, conationalul ori consateanul. De aici, urgenta ca un lider sa stie, sa poata si mai ales sa vrea sa-si insuseasca regula compasiunii fata de semeni, grija pentru comunitate, privirea empatica si solidara catre toate varstele.

Inzestrat cu aceste atribute, un lider (si echipa acestuia) ar putea chiar impiedica o organizatie sa se prabuseasca in minorat sau irelevanta.

Citeste si comenteaza pe Contributors.ro







Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















2785 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by