Ambiguitatea din titlu este intentionata. La aceasta ora inca nu mi-e clar daca asistam la o resapare a principiului, a pieselor de domina, sau a ambelor.]
...dupa cum spuneam si cu alte ocazii, y compris in postarea trecuta,lumea si-a pierdut imaginatia. Dincolo de crizele politice si economice asistam la o criza mult mai periculoasa: criza de imaginatie. E post-modernitate. Adica nimic decat o resapare, intr-o forma sau alta, a ceea ce a mai fost. Vorba Eclesiastului (1:9) - "Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nimic nou sub soare". Il resapam pe Marx cu aceeasi frenezie pe care-o folosim cand resapam liberalismul. Se resapeaza religii, arte, se resapeaza lideri politici, se peticesc doctrine crestin- sau social-democrate.E o veselie a resaparii nascuta din disperare. Si-o disperare nascuta dintr-o criza de imaginatie.
Te asteptai ca macar evenimentele mai serioase, gen revolutii, sa scape in ziua de azi. As! Ti-ai gasit! Cand scriam in poastarea trecuta ca evenimentele din lumea araba seamana (si nu prea) cu cele din Europa de Est din '89-'90, nu credeam sincer ca vom asista la o asemenea lipsa de imaginatie.Pana si resaparile ar trebui sa presupuna un anume grad de originalitate. Meseriasii in resapari aveau si ei ambitia lor - se straduiau sa ridice resaparea la rang de arta, precum budistii zen care lasau o ceasca de portelan Ming sa se zdrobeasca de podea exact la momentul oportun, dupa care o lipeau la loc cu aur topit. Alte vremuri.
Sa recapitulam: am avut parte in ultimele zile de o revolta a populatiei egiptene (in principal tineri - nimic surprinzator, considerand ca 52% este sub 25 de ani) impotriva domniei de 30 de ani a lui Mubarak. Drama democratiilor occidentale si in special a americanilor (vezi convorbirea de ieri dintre Obama si Cameron) poate fi redusa la o singura intrebare: teoretic sustinem democratia, dar practic cine ne garanteaza ca la putere nu va fi legitimat un regim islamist, ostil americanilor si, mai ales, Israelului.Neoconii au incpeut sa se imparta in doua tabere. Una pro-Bush Jr. si, implicit (ptiu!) pro-Obama, care sustine o tranzitie controlata spre democratie, in ciuda riscurilor (vezi ultima declaratie a lui Bill Kristol). Argumentul? Realist vorbind, presedintele Egiptului nu si-a pierdut doar legitimitatea - e si prea batran. Cum ai lua-o, istoria ii sta impotriva. De cealalta parte, se gasesc neoconii mai stupizei, gen Beck, pentru care orice misca, raul, ramul, e fie marxist, fie nazist, fie islamist - sau o combinatie abracadabranta intre toate astea (cam ca si miscarea Tea Party - si libertariana, si liberala, si federalista si anti, si cu statul in pat si cu aruncatorul de grenade sub perna; exagerez din nou, insa foarte putin; unde e Sarah Palin?).
Lucrurile, insa, au fost deja transate - tranzitie controlata. Si, pentru ca totul sa fie plictisitor (cel putin vazut din afara) de ieri au inceput si ... mineriadele. Va mai amintiti? Dupa demonstratiile din Piata Universitatii au venit IMGB-istii, a faca ordine, apoi minerii. Totul pentru a demonstra ca poporul e "impartit", ca e pericol de razboi civil, asadar o tranzitie pasnica, gen Iliescu sa zicem, e de preferat haosului "legionar", "mosieresc", etc.
Sincer, ma bucur pentru egipteni si mi-e mila de ei. Ma bucur, pentru ca vor avea o sansa. Pentru ca isi vor aminti cu placere, chiar peste douazeci de ani, de entuziasmul care i-a scos atunci in strada si de frumusetea sperantelor pe care le-au avut. Ma bcuur pentru ca vor de ce sa-si aduca de-aminte. Si mi-e mila, pentru ca de sperantele de azi se va alege praful, pentru ca meschinaria va ucide idealismul, "realismul" va avea ultimul cuvant si multi vor ajunge sa-l regrete de-a binelea pe Mubarak.
Precum oamenii, fiecare popor isi poarta crucea. Si mineriadele.
"Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi bogatia, nici cei invatati bunavointa, ci toata atarna de vremuri si de imprejurari." (Eclesiastul, 9:11)
PSIi multumesc pe aceasta cale prietenului Mishu Popescu, profesor la University of Missouri-Columbia, pentru ca mi-a atras de la bun inceput atentia asupra asemanarii dintre contra-manifestatiile din Egipt si mineriadele de la noi.
