IPS Bartolomeu a fost un teolog al Bisericii Ortodoxe Romane si un carturar pretuit al republicii literelor. Intransigent in verb si iertator in duh, aspru judecator al constiintei publice si lesne-iertator al aproapelui, reper neocolit al Transilvaniei ortodoxe, iubit de tineri si cinstit de varstnci, IPS Bartolomeu a dus cu sine ranile unui veac tumultos.

In studentie, a cunoscut febra angajamentelor nationaliste (explicabile, poate, in lumina traumei suferite de ardeleni prin Dictatul de la Viena), asumind totodata o categorica pozitie anticomunista. A facut puscarie, asa cum s-a bucurat ulterior de relaxarea sistemului totalitar (calatorind in SUA). Pentru suferintele indurate in temnita nu si-a ridicat statuie, deplingand totodata pretul scump platit de Biserica Ortodoxa pentru colaborarea cu regimul comunist.

Scriitor de mare talent (format la scoala lui Tudor Arghezi), cronicar de anvergura, retor sclipitor capabil sa inlacrimeze mii de oameni, exeget fin si talmacitor atent al Cartii Sfinte, ierarhul clujean nu si-a ascuns niciodata identitatea ortodoxa, facind totodata proba unei reale deschideri catre lume.

L-am cunoscut pe IPS Bartolomeu ca student al Facultatii de Filosofie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. Imi amintesc modul afabil in care stia sa-i primeasca pe cei aflati la inceput de drum. Desi foarte ocupat, gasea timp sa raspunda la scrisori. Cautind mereu la vuietul Duhului, IPS Bartolomeu citea si semnele vremii. A laudat progresele medicinei, dar a avertizat impotriva faustismului tehnologic; a pledat pentru integritatea dogmei Bisericii, dar s-a angajat intr-un dialog concret cu reprezentantii Bisericilor romano-catolice si protestante din Germania; a criticat modernismul, dar si-a asumat fara complexe modernitatea.

Neconventional si conservator in acelasi timp, IPS Bartolomeu a pretuit darul vietii si, mai presus de toate, a iubit petrecerea cu Dumnezeu. N-a acceptat niciodata ghetoizarea liturgica a crestinismului, subliniind importanta actiunii jurnalistice, culturale sau filantropice din partea mirenilor. A avut parte de discipoli universitari, s-a lasat cercetat de pelerinii Manastirii Nicula, a incurajat redescoperirea traditiei liturgice si patristice a Bisericii primare, incurajind totodata laicatul sa aperele valorile crestine in cetate.

In ultima Pastorala de Craciun din 2010, IPS Bartolomeu remarca faptul ca sunt tot mai multi crestini care sarbatoresc "un Craciun fara Iisus, o Boboteaza fara aghiasma, un Sfant Ion fara Ioan si, mai ales, un An Nou intr-un revelion perpetuu, fara sfarsit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice si aburi etilici".

Memoriilelui Valeriu Anania scot la iveala portretul unui om autentic, lipsit de morga infailibilitatii. Putea fi cazon si inflexibil, dar avea nebanuite resurse de candoare, caldura si omenitate. Si-a insusit nu o data criticile pertinente venite din afara, ramand neschimbat pe soclul nevazut al interioritatii (omul launtric din care tisneau convingerilor sale teologice si spirituale).

Desi valcean prin nastere, IPS Bartolomeu (numit in 1993 arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului) s-a integrat perfect in atmosfera Clujului pe care l-a iubit din chiar anii studentiei. A pastorit aproape doua decenii credinciosii din orasul de pe Somes, dar a luminat constiinta a sute de mii, poate chiar milioane de romani. Temut si admirat, numele IPS Bartolomeu a fost evocat in contextul dezbaterilor despre un nou Patriarh. Verbul sau categoric, aplombul unei inteligente de strateg, lecturile surprinzatoare, calcatura grea si umorul dezinhibat - toate au tesut portretul unei personalitati incomode si necesare, cum putine mai sunt astazi. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Citeste si comenteaza pe Contributors.ro