Cresterile colosale a cotatiilor inregistrate pe bursele de marfuri in ultima jumatate de an constituie motive de ingrijorare. Pe intreg anul 2010, cele mai multe produse agricole, metale industriale si metale pretioase, dar si indicii petrolului au inregistrat cresteri la contractele futures variind intre 15-50%. Sunt marfuri, cum ar fi porumb sau cafea, ale caror cotatii au depasit 60%, recordul fiind la bumbac cu peste 100% crestere.

Faptul ca interesul investitorilor s-a mutat in anul 2010 din zona pietelor de valori in zona marfurilor poate fi privit din doua unghiuri: pe de o parte, reflecta o crestere a cererii agregate, ceea ce s-a adaugat cresterii economice, ca efect determinat de masurile macroeconomice adoptate de majoritatea statelor lumii, iar pe de alta parte, sugereaza o neincredere persistenta a investitorilor in evolutia viitoare a economiei mondiale.

Ingrijorarea Bancii Mondiale privind cresterea preturilor la materii prime in anul 2011 este pe deplin justificata. Cresterile vertiginoase ale cotatiilor marfurilor, in special a produselor alimentare, in conditiile unor volume foarte mari de investitii, incepand cu lunile Iulie-August 2010, arata o anticipare a cresterii preturilor la produsele alimentare pentru perioada urmatoare, pe fondul unei oferte necorespunzatoare.

Proprietatea cea mai "pacatoasa" a inflatiei este aceea ca este un fenomen psihologic foarte sensibil. Dat fiind evolutia preturilor la majoritatea produselor de baza, exista riscul ca inflatia sa scape de sub control incepand cu acest an. Efectele se vor resimti in primul rand in statele mai slab dezvoltate sau emergente, in care produsele alimentare si energetice au o pondere mai mare in cosul de consum decat in statele dezvoltate. Prin contractele futures, investitorii se pun la adapost fata de cresterea viitoare a preturilor.

Problema economica nu este nicidecum in functionarea pietelor. Problema principala se gaseste in tipul de abordare cantitativ liniar al gandirii monetariste, care se fixeaza pe cantitatea de moneda existenta in piata. Fara a privi in latura calitativa a cresterii economice, respectiv masuri de stimulare a ofertei, prin investitii sustenabile in domenii de dezvoltare durabila, pachetele de masuri de stimulare devin simple hartii fara valoare, care inerent vor aduce inflatie galopanta. Daca banii aruncati in piata de FED si BCE nu-si ating obiectivele de stimulare a ofertei si se duc tot in speculatii bursiere, inflatia se transforma in hiperinflatie.

Consider ca prima masura care trebuie adoptata este regandirea sistemului monetar international si decuplarea de dolar, chiar cu riscurile intarzierii relansarii economiei mondiale.

O a doua solutie consta in acceptarea de catre statele dezvoltate a unei perioade de tranzitie catre o economie "sanatoasa" si decuplarea economiilor de petrol si alte resurse energetice nesustenabile, privit ca un soc necesar. O astfel de masura ar atenua puseul inflationist, ar reduce consumul, dar ar da posibilitatea noilor tehnologii sa-si faca intrarea in industriile prelucratoare si sa reporneasca economia cu noi perspective.

Trebuie sa admitem ca perioada unor abordari de tip neoclasic e apusa, ca paradigma cresterii economice nu mai poate rezolva problemele structurale cu care se confrunta economia mondiala. Pentru asta e nevoie ca economistii monetaristi sa fie mai umili si sa accepte ca au dat-o-n bara.

Intr-un fel sau altul, va putea fi depasita criza economica globala, dar exista riscul ca aceasta sa fie depasita mult mai dureros pentru tarile mai putin dezvoltate, inclusiv Romania si fara o perspectiva prea roz pentru tarile dezvoltate. Sa nu ne lasam pacaliti de mirajul cresterii firave a PIB-ului mondial din 2010. Nu a fost nimic sustenabil in cresterea consumului global si nu va fi nici anul acesta, daca va mai fi.

Daca tendinta de crestere a preturilor se va generaliza la nivel mondial, intreg efortul financiar al Romaniei si al bancii centrale de a readuce stabilitatea financiara se va spulbera. Puseul inflationist determinat de cresterea TVA in anul anterior va fi alimentat de inflatia importata, inevitabil ajungandu-se la o rata a inflatiei cu doua cifre. Pentru ca parghiile comerciale sunt inexistente, solutia devalorizarii monedei ramane singura posibila, numai ca efectele asupra cresterii economice si asupra populatiei ar fi dezastruoase.

Citeste si comenteaza pe Contributors.ro

In vremurile acestea, disciplina financiara conteaza mai mult decat cresterea economica. Daca maretia si setea de putere ne tin departe de o astfel de atitudine, atunci ne vedem obligati sa platim mai scump.