2010 a fost un an in care sectorul public a fost profund afectat, 13% din locurile de munca disparute la nivelul UE in ultimul an fiind din administratia publica. Editia recenta a revistei britanice The Economist a fost dedicata „luptei” cu sindicatele din sectorul public. Relatiile industriale se afla din nou in centrul politicii, dar de data aceasta confruntarea nu se da intre munca si capital, ci intre „platitorii de taxe” si „mancatorii de taxe”, marea batalie fiind in fata si in Romania, 2010 a fost anul in care sectorului bugetar i s-a aruncat in fata manusa, doar ca batalia nu a fost, precum in alte parti, nici grea, nici apriga. Efectele, in schimb, au fost colosale.
Datele Eurofund ne arata ca Romania a fost in 2010 campioana UE la restructurarile de locuri de munca. Numarul posturilor care au disparut in 2010 in Romania a fost de 78.700, reprezentand 21% din totalul locurilor de munca desfiintate la nivelul statelor UE, tara noastra situandu-se pe locul intai in aceasta privinta, urmata doar la o insignifianta distanta de Marea Britanie (20,83%). Dar, in timp ce in Marea Britanie s-au desfiintat atatea locuri de munca, altele au fost create la loc, proportia locurilor de munca aparute in 2010 reprezentand 15,52% din totalul din UE. in Romania, locurile nou create constituie doar 6,28%, decalajul dintre posturile desfiintate si cele infiintate fiind de departe cel mai mare. In restul tarilor UE, aceasta proportie a fost relativ egala, iar in unele state locurile de munca nou create au fost chiar mai numeroase decat cele disparute. In Irlanda, o tara profund afectata de criza, locurile de munca infiintate au fost de doua ori mai multe decat cele desfiintate, iar in Slovacia sau Suedia de aproape trei ori mai numeroase.
Din ce domenii provin aceste locuri de munca? 60.610 dintre ele sunt posturi din administratia publica. Astfel, daca ne referim strict la acestea, ele reprezinta mai mult de jumatate (54,64%) din totalul posturilor desfiintate in domeniul administratiei publice la nivelul UE. Sau, daca e sa ne comparam cu fiecare stat in parte, atunci in 2010 in administratia publica romaneasca au fost desfiintate de doua ori mai multe locuri de munca decat in Marea Britanie si de aproximativ 30-50 de ori decat in alte state membre.
E adevarat ca unele state, precum Franta sau Marea Britanie, au inceput procesul de restructurare in administratia publica cu mult inaintea noastra, inca din 2008, imediat ce criza economica si-a aratat coltii. Franta, de exemplu, a desfiintat in 2008-2009 in total 77.799 de posturi, iar Marea Britanie 27.930. In 2010, englezii au ramas fara alte 31.364 de locuri de munca in administratia publica, cumuland un total de 59.294 in decurs de 3 ani. Dar chiar si asa, Romania se situeaza pe locul doi in UE, dupa Franta, in privinta reducerii de locuri de munca din administratia publica.
Scopul acestor reduceri a fost, o stim cu totii din retorica oficiala, scaderea numarului de angajati din sistemul public laolalta cu diminuarea deficitului bugetar, totul sub umbrela atragatoare a reformei administratiei publice. Despre reforma, nu are sens sa vorbim, pentru ca este clar oricui ca nici reducerile de personal, nici cele de salariu, nu au cum sa atraga dupa sine reforma. Transformarile cantitative nu se traduc, in acest caz, in salturi calitative. Asa cum se arata intr-un studiu efectuat de A.T.Kearney aproximativ acum un an si ceva, problema principala nu este numarul mare de bugetari, ci calitatea muncii si productia din sectorul public. Ca functionarul public este o figura enervanta, care ne priveste cu un aer de superioritate din spatele ghiseului ca si cum noi ar trebui sa il servim pe el si nu invers, este o problema cu care ne-am ciocnit cu totii, doar ca rezolvarea acesteia nu sta in desfiintarea locurilor de munca. Numarul poate fi o problema, dar nu din perspectiva perfornentei, ci strict a costurilor. Daca ne uitam la numarul de bugetari raportati la mia de locuitori, atunci Romania se afla la coada clasamentului, cu 80 de bugetari la 1000 de locuitori. in Polonia numarul este de 95, in Slovenia 117, Suedia are 138 bugetari la mia de locuitori, iar Norvegia – 182 (+127% fata de Romania). Evident, acesta nu este singurul criteriu de evaluare a dimensiunii sectorului bugetar, pentru ca daca daca ne uitam la ponderea angajatilor sectorului public in totalul populatiei ocupate, atunci nu stam foarte bine. si mai grava e situatia daca ne referim la procentul alocat salariilor din totalul cheltuielilor bugetare. Deci, daca masura demiterii nu a avut sens din perspectiva reformarii sistemului, presupunem ca a existat cel putin o rationalitate economica a sa, desi exista voci care sustin ca angajarile in sectorul public joaca un rol stabilizator in perioadele de recesiune economica, contribuind la mentinerea unui nivel relativ constant al cererii si consumului.
La noi, impactul economic si la nivel bugetar a fost, asa cum se stie deja, aproape nul. Cheltuielile statului cu cheltuielile salariale s-au diminuat absolut nesemnificativ. Pana in luna noiembrie 2010 acestea reprezentau 12.679,3 milioane lei fata de 12.701,3 milioane lei cat erau in aceeasi perioada a anului 2009. Deci, mai nimic! si asta in pofida reducerii posturilor, cat si a reducerilor salariale de 25% !!! Sacrificii mai mari nu s-au vazut in toata Europa, dar nici eficacitate mai scazuta. Suntem campionii Europei in ceea ce priveste duritatea masurilor de austeritate, dar asta e tot cu ce ne putem „lauda”. Cu ce ne-am ales? Nici urma de bani mai multi la buget, de productivitate crescuta sau reforma – nici pomeneala. Cumva, am sentimentul dureros al unei reiterari colective a baladei mesterului Manole, in care orice construct se surpa exasperant peste noapte, cu tot soiul de categorii sociale foarte diverse pe post de „nevasta”, doar ca in cazul nostru sacrificiul uman nu da nici un fel de rezultate.
