“Am doua maini, declara generalul-aventurier Juan Domingo Peron: una dreapta si una stanga, pe care le folosesc dupa necesitati”. Aceste cuvinte ar putea fi motto-ul carierei actulului lider al PNL. Alianta, care, ne asigura Crin Antonescu, este si comasare, si unificare, ba poate, pe linia acestui bombardament al sinonimelor, si fuziune, cartel ori contopire, spre a nu mai vorbi de osmoza, simbioza ori metamorfoza, deci alianta PNL-PC (si urmeaza PSD, adica “Şepilov care li s-a alaturat…”, spre a ma referi la amintirile inefabile ale lui Ion Iliescu) tine de samanism politic. La Bucuresti se practica magia, ghicitul in bobi, exorcismele, afurisirea, se denunta "flacari violet" si alte nazdravanii similare.
Din decembrie 2009 incoace, deci de cand cei trei crai s-au dus la Timisoara sa consfinteasca nesfanta lor comasare in statu nascendi, tot asa o tin acesti bataiosi politicieni. Anunta motiuni de neincredere (care capoteaza inainte de a fi luate in serios de cineva), mobilizeaza o tot mai precara “baza de masa”, se declara dimineata de stanga, la pranz de centru, iar seara, pentru a dormi linistiti, de dreapta. Macar pesedistii nu au anuntat (inca) convertirea la dreapta politica (vine si asta, nicio grija). Mastile si etichetele sunt schimbate precum batistele ori sosetele.
Avem de-a face cu o recrudescenta a peronismului, fenomen pe care il prevedeam in cartea mea “Fantasmele salvarii” (editia originala, Princeton University Press, 1988, paperback 2009, trad. rom., de Magda Teodorescu, Polirom, 1999). Ceea ce filosoful polonez Leszek Kolakowski numea “ruinele miscatoare ale bolsevismului” zamisleste aceste constructii baroce in care valori altminteri incompatibile se regasesc sub umbrela unui oportunism devastator. “Nu ne intereseaza trecutul (dovedit-VT) lui Dan Voiculescu”, proclama ritos Crin Antonescu. Dar, in acelasi timp, nu uita sa insinueze ce si cum despre un (nedovedit) trecut al lui Traian Basescu. Dascalul de istorie se transforma intr-un extrem de selectiv “arheolog de biografii”.
Oamenii acestia pot efectua orice salturi mortale, pot trece de la dreapta la stanga si viceversa fara framantari, fara nelinisti, fara agonii morale, fara introspectii, fara o minima nevoie de marturisire publica a propriilor motivatii. Mancurtizati ei insisi, ne cred pe toti lipsiti de memorie. Axiofobi ei insisi, ne cred pe toti afoni la capitolul valori. Crin Antonescu este unul dintre putinii politicieni romani de mare vizibilitate care a semnat Declaratia de la Praga. Ce simte acum in comasata alianta cu un trust de presa si un ziar (numite adeseori partid) care au ca scop negarea trecutului totalitar si reabilitarea securistilor? O intrebare care-si contine raspunsul. Este ceea ce eu numesc, asadar, politicianul-magician, care scoate porumbei, pisicute, soricei si iepurasi din palarie. Adica, in plan politic, scoate panglici.
Ma intreb ce are de spus acum liderul PNL despre proaspatul sau aliat, dupa ce in 2006 tuna si fulgera contra Monei Musca? Ce au de spus seniorii liberali, ce spune Varujan Vosganian despre iminenta infratire cu PSD? Ce are de spus Bogdan Olteanu? Dar Calin Popescu-Tariceanu? Ma rog, cand Molotov sosea la Berlin in 1940, la gara se intona “Internationala”. Aliantele obliga. Imediat dupa 23 august 1939, dupa semnarea Pactului Molotv-Ribbentrop, Arthur Koestler a rupt definitiv cu Stalin, cu Cominternul, cu bolsevismul. Ma bine mai tarziu decat niciodata. Astept sa vedem cine va rupe cu actuala conducere PNL dupa semnarea Pactului Antonescu-Voiculescu? Cine isi va ridica vocea pentru a numit tradarea valorilor liberale drept ceea ce este?
N-am facut-o pana acum, dar simt nevoia sa o spun. In 2002 am primit premiul "Bratianu" Partidului National Liberal. Decizia de acordare a acestei prestigioase distinctii era semnata de figuri importante ale PNL. Intre altii, Alexandru Paleologu. Nu ma indoiesc ca, daca ar fi fost intre noi, domnia sa ar fi protestat. Dupa stiinta mea, cu exceptia senatorului Raymond Luca, nici o personalitate liberala nu si-a exprimat dezacordul (nu mai zic dezgustul) cu capitularea lui Antonescu in fata lui Voiculescu. Cred ca bietul Horia Rusu se rasuceste in mormant. In ceea ce ma priveste, nu vad nicio legatura intre PNL-ul care mi-a acordat acel premiu si formatiunea aservita de Dan Voiculescu.
