Mi-am propus cateva articole legate de acest an, sfarsitul primei decade a primului secol din mileniul al treilea d.Hr. 2010 nu a fost un an usor pentru majoritatea statelor lumii. Pentru o mare parte din omenire a fost inca un an de criza, pe alocuri al treilea, in alte locuri al doilea. Unele state si-au rezovat problemele mai bine, alte state mai putin bine si in sfarsit altele nu si-au rezolvat de loc problemele, fiind dependente de ajutorul unor institutii internationale, care au impus reglementari uneori aspre, alte ori mai blande, in mai toate cazurile dureroase pentru cetatenii statelor respective.
Pentru a incepe cu "un invins” colectiv multiplu, cred ca invinsii au fost cetatenii tuturor statelor care au fost nevoiti sa ia imprumuturile Bancii Mondiale si Fondului Monetar International. Vina acestor cetateni este indirecta, plina de circumstante atenuante si motivata de un singur lucru – alegerea unor lideri incompetenti si de multe ori lipsiti de orice atitudine responsabila si civica fata de popoarele care le-au acordat increderea electorala. Boala populismului a molipsit democratiile liberale de tip occidental pana in momentul cand si-a aratat adevarata fata hâdă a rezultatelor ei.
Daca grecii au ajuns in faliment din cauza unei complaceri cetatenesti, cu ineficienta guvernarilor care au permis "gauri” adanci in finantele publice, Irlandezii trebuie sa suporte una din cele mai mari prostii financiare ale secolului – acordarea de garantii bancare totale (100%) tuturor celor care au avut conturi si depozite la bancile irlandeze. Greseala singulara in istoria bancara mondiala, cel putin cea pe care o cunosc eu. Preluarea responsabilitatii de la niste propietari privati de catre stat este o masura dementa si fara precedent.
Liderii Spanioli si Portughezi au crezut cu adevarat ca se pot face bani la infinit, cu ajutorul unei clime prietenoase, fara a produce cu adevarat pe masura consumului si nivelului de trai cu care si-au obisnuit cetatenii. Italienii de la "Il sorpasso”, din 1987 cand au devenit a cincea economie a lumii (printr-o ajustare "usoara” a cifrelor), duc o "dolce vita” pana au ajuns in situatia cand orasele ei dau faliment unul dupa altul si datoria suverana a Italiei este egalata numai de cea a Japoniei.
S-a dovedit ca trebuie sa existe o relatie intre bunastare si productivitate. Cand aceasta relatie nu exista, singurele rezultate sunt cele pe care le traim.
Despre romani si Romania ma voi ocupa intr-un articol intreg pe care il voi posta in ultima zi a anului.
Trecand Atlanticul gasim alti invinsi – americanii! Desi ne ocupam de un singur an, onestitatea ma obliga sa nu-i acord numai lui Obama titlul de "invins suprem”. Situatia din Statele Unite se datoreaza in special politicilor deficitare ale celor trei administratii prezidentiale premergatoare, administratia Obama fiind a patra. Aici vina este impartita "political correct” – 50% Democrati versus 50% Republicani.
Administratia Clinton, considerata de multi drept o administratie eficienta, a fost de fapt una dezastruoasa. Parintii crizei actuale sunt cei care sunt in mare parte si oamenii administratiei actuale. Scaparea "din maini” a controlului financiar si toate aranjamentele facute sunt rezultatul sutelor de milioane de dolari platite de lobistii banco-financiari pe timpul Presedintiei Clinton si care au dus la rezultatele de astazi. Presedintii Bush tatal si fiul au reusit prin politica "democratie contra petrol” sa demonteze tot ceea ce s-a construit de la perioada "Vietnam” si pana in zile nostre.
Singur lucru care i se poate imputa lui Barak Obama este lipsa de experienta si o echipa de guvernare la fel de deficitara ca cea a lui Carter la timpul ei. America lui Obama a fost invinsa, ramane de vazut pentru cat timp si care vor fi costurile pentru americani si pentru toata lumea.
O alta mare invinsa in aceasata criza este Uniunea Europeana, care nu a reusit sa-si asigure onestitatea membrilor si care a fost invinsa in primul rand de birocratii ei, care nu au reusit sa anticipeze absolut nimic. In primul rand Uniunea Europeana a fost invinsa de ipocrizie si ineficienta, in al doilea rand a fost invinsa de interesele reprezentate de "Statul National”, care nu numai ca nu s-au diluat in Uniune ci s-au accentuat din cauza acestei crize economice.
Marele invingator al anului 2010 nu este China, nici macar tarile BRIC, ci Rusia lui Putin. Rusia lui Putin iesita dintr-o criza grea, cu preturi ale resurselor din care traieste Rusia la un minim accentuat, cu o infrastructura aproape ruinata, cu un sistem de sanatate catastrofal, cu o depopulare istorica, cu o coruptie endemica la limita statului mafiot, cu un capitalism de stat aproape fascist si cu o retragere masiva a investitorilor straini dupa interventia in Georgia. Rusia a reusit sa-si indeplineasca toate obiectivele strategice si tactice cu un KO dat tuturor adversarilor sau competitorilor.
Din punct de vedere international, Rusia si-a creat premizele unei colaborari economice si politice pe toate continentele lumii (mai putin Australia). America a re-creat un echilibru militar (pierdut de rusi in 1992) cu ajutorul New START. Rusii si-au creat aliante militare in Sud America cu Venezuela si Bolivia, aliante politice si economice cu Brazilia si Argentina. Rusia a ajuns pentru prima data in istoria ei sa fie un arbitru in Orientul Mijlociu, acaparand o parte din atributele americane in regiune. Faptul ca au relatii foarte bune si cu tarile arabe, Iranul si mai nou Israelul le da posibilitatea pe care au avut-o inainte exclusiv americanii – de a media!
Despre noile relatii ale Rusiei cu Europa occidentala si cu UE nu cred ca trebuie sa mai dezvolt. Faptul ca Rusia a reusit sa contracareze orice incercare Europeana de a uniformiza preturile energiei importate din Rusia si a gasi alternative energetice din afara regiunii au avut rezultatele pe care le cunoastem.
Al doilea mare invingator al anului 2010 este fara dubiu Germania. Germania a reusit sa devina o putere mondiala prin castigarea hegemoniei Europene. Dna Angela Merkel a reusit sa faca ceea ce nu au reusit tancurile lui Guderian, nu o spun cu nici o rautate, ci cu apreciere fata de dansa, de politicieni, lideri si profesionisti germani.
China as pozitiona-o pe locul trei in galeria invingatorilor. Din multe motive, dar in special pentru faptul ca am cunostinte destul de amanuntite depre perioadele numite "Golden Sixties” si "Lost Decade” din istoria economica recenta a Japoniei. Prea multe similaritati ca sa nu-mi atraga atentia si scepticismul.
In postarea viitoare: 2010 – Invingători şi invinşi, pe echipe! Voi continua mica analiza.
