1) Inflatia(moderata) – prietena Finantelor.In Romania inflatia este semnificativ mai mare decat in zona euro si EU iar in urmatorii ani diferenta va continua sa fie in jur de 2-3%. Acest fapt se poate folosi in mod inteligent pentru a diminua atat cheltuielile curente dar mai ales obligatiile viitoare ale statului (in special cele sociale). In mod clar este mult mai usor de implementat o masura de inghetare de salarii, pensii, beneficii, etc decat a le taia cu 25% si a le creste din nou cu 15% peste un an. Cresterea cheltuielilor sub rata inflatiei aduc reduceri semnificative in termeni reali pe perioade lungi. De exemplu, Ministrul de Finante din Marea Britanie George Osbourne a introdus o schimbare foarte tehnica si subtila in celebra Spending Review din Octombrie 2010 (in esenta bugetul pe 5 ani) prin care pensiile se indexeaza la Consumer Price Index („CPI”) in loc de Retail Price Index („RPI”). RPI si CPI sunt doua modalitati diferite de calcul a inflatiei si istoric vorbind RPI a fost mai mare decat CPI, diferenta fiind de 1.5% in prezent. Se estimeaza ca pe termen lung aceasta masura ar reduce obligatiile de pensii ale statului cu pana la 25%. Astfel de masuri insa, desi mult mai usor de implementat si explicat publicului, necesita consistenta politicii bugetare pe perioade lungi de timp!
2) Masurarea obiectiva a investitiilor.Un recent raport al Bancii Mondiale mentiona ca Romania cheltuie pentru mentenanta periodica a drumurilor, in medie, 40,000 euro pe kilometru in timp ce in media in alte sase tari europene este de maxim 9,000 euro. Diferenta este evident cauzata de ineficienta si coruptie, in proportii exacte greu de determinat. De aceea, orice proiect de investitie, fie la nivel local fie central ar trebui sa contina o verificare de specialitate care sa confirme acuratetea costurilor propuse in raport cu o serie de repere relevante. Foarte important, pentru a evita conflictul de interese, aceste verificari trebuie elaborate de institutii private independente de puterea politica. De exemplu, in Romania activeaza filiale locale ale unor prestigioase firme globale de consultanta a costurilor in constructii. O astfel de firma are o baza de date la nivel global si poate produce cu usurinta o evaluare a costului pe metru patrat de renovare a unei scoli sau a costului pe kilometru de asfaltare a unui drum judetean. Aceeasi firma poate apoi inspecta lucrarile la diferite etape de executie pentru a confirma cheltuirea banilor conform proiectului verificat si aprobat.
3) Transparenta proiectului de buget.Nu cred ca exista multi oameni in Romania care pot descifra si reconcilia cifrele prezentate in proiectul de buget pe 2011 si in legile care se discuta pe bucati in parlament si comisiile de specialitate. Desi in mod laudabil toate aceste documente sunt disponibile pe situl Ministerului de Finante, descifrarea si interpretarea lor este practic imposibila. Pentru un exemplu de cum ar putea fi „transparentizat” acest proces recomand citirea descrierii Spending Review (bugetul 2010-2015) de pe situl HM Treasury:http://www.hm-treasury.gov.uk/spend_index.htm
4) Remunerarea unitara a funtionarilor publici pe baza de performanta.Legea salarizarii unice care se discuta in prezent in Parlament este o idee fundamental buna pentru ca unifica si transparentizeaza grila de plata a functionarilor publici din toata tara dar ar trebui sa contina in plus un element de „plata pentru performanta” in special in conditiile in care numarul functionarilor publici se va reduce in anii urmatori. Pentru a evita ca administratiile locale, agentiile si ministerele sa fie populate exclusiv de prieteni, rude si membrii partidului la putere trebuie introdus un sistem obiectiv de evaluare profesionala. Desi pare o sarcina sisifica in realitate exista sisteme flexibile, folosite la nivel global, de evaluare a performantei profesionale care pot fi adaptate si implementate rapid. Din nou este esentiala folosirea unor firme de specialitate, independente de puterea politica, pentru administrarea unor astfel de programe.
5) Delegarea si asumarea responsabilitatii cheltuielilor.Una din cele mai mari probleme ale guvernului este ca, la sfarsitul anului, sumele cheltuite sunt invariabil mai mari decat cele planificate cu un an inainte. Pentru a elimina in mare parte aceasta discrepanta se poate introduce un sistem relativ simplu de responsabilizare a cheltuielilor la diferitele nivele de guvernare. Romania are deja un sistem rudimentar (al ordonatorilor de credite) care insa poate fi rafinat si imbunatatit. O data stabilita alocatia bugetara pentru ministere si agentii aceste sume se pot defalca mai departe pe directii, departamente, etc prin desemnarea unor limite de cheltuieli in responsabilitatea specifica ale conducatorilor respectivi. De exemplu, orice proiect in valoare de mai mult de 5% din bugetul unui minister trebuie semnat si aprobat specific de ministrul relevant, pana la 1% din buget se poate aproba de secretar de stat, pana la 0.5% de sef directie, etc. La sfarsitul anului ministrul in cauza trebuie sa explice si este direct responsabil de suma cheltuielilor facute de organizatia pe care o conduce. Un astfel de sistem poate avea multe variante posibile dar ideea principala este de a desemna o serie de responsabili care isi asuma aprobarea si monitorizarea cheltuielilor publice in limite pre-agreate.
6) Simplificarea sistemului de taxe.Cinci categorii de taxe (TVA, accize, profit, venit si sociale) contribuie 78% din veniturile statului. La inceputul anului 2009 premierul declara ca numarul total al taxelor si impozitelor din Romania este de 558. Este clar ca costurile administrarii majoritatii acestor taxe depasesc veniturile aduse de ele la buget. Din cate stiu aceasta idee a fost discutata la nivel guvernamental dar fara nici un rezultat concret pana acum.
7) Amnistie fiscala.In Septembrie 2009 Italia a introdus o amnistie fiscala pe 3 luni (ulterior extinsa la 7 luni) prin care au putut fi repatriati bani din strainatate (in principal Elvetia) si efectiv „spalati” contra unui cost care a variat intre 5% si 7% din suma repatriata. O astfel de masura ar fi evident controversata in Romania pentru ca ar permite legalizarea unor sume mari de bani obtinute in mare parte prin abuzul banilor publici. Cu toate acestea beneficiile unui act tip „punct si de la capat” ar putea fi substantiale. Un calcul rapid ne arata ca PIB-ul cumulat al Romaniei in perioada 2005-2010 este de aproximativ 600 miliarde euro. Daca aproximam „sifonarea” de bani publici in afara tarii la 5% din PIB rezulta o potentiala suma de 30 de miliarde de euro care ar putea fi repatriati (apropos, Italia a reusit sa repatrieze 80 de miliarde prin amnistia din 2009-2010). Daca jumate din bani participa la amnistie si ei sunt taxati la 10% rezulta un venit bugetar de 1.5 miliarde de euro plus introducerea in economia oficiala unei sume echivalente cu 10% din PIB!
8) Taxarea averilor nejustificabile.Concomitent cu finalizarea unei amnistii fiscale trebuie implementat un sistem de taxare obligatorie a averilor nejustificabile. Stim cu totii exemple de cetateni care pe hartie castiga o suma (taxabila) net inferioara nivelului de viata pe care il duc. Astfel de legi exista in Franta si in Statele Unite si le permit autoritatilor sa taxeze sau chiar sa dea in judecata persoane care nu pot justifica stilul de viata. Cum poate un secretar de stat, de exemplu, cu un salariu net de 1,200 euro pe luna sa aiba in proprietate case, masini si alte bunuri de lux evaluate la sute de mii si milioane de euro? In astfel de cazuri si mai ales dupa ce amnistia fiscala a oferit o sansa de legalizare, legea ar trebui sa permita taxarea acestor bunuri si chiar raspunderea penala a proprietarilor in cazul lipsei justificarii originii.
9) Eficientizarea ajutoarelor sociale.Romania cheltuie sume mari de bani relativ la capacitatea ei de generare de venituri bugetare pentru ajutorarea categoriilor sociale defavorizate (batrani, someri, saraci, etc). Eficienta cheltuirii acestor sume nu se poate evalua decat prin masurarea regulata ale efectelor. De exemplu, Brazilia a pus in aplicare programul Bolsa Familia prin care parintii familiilor sarace primesc un ajutor lunar in bani atat timp cat pot dovedi ca copii lor sunt vaccinati si merg regulat la scoala. Banii sunt platibili mamelor pentru fiecare copil (pana la 3 maximum) atat timp cat veniturile familiei sunt sub limita saraciei. Platile se fac intr-un cont bancar special desemnat si operat cu un card de debit. Lista nationala a tuturor recipientilor este publica si disponibila pe situl Ministerului Muncii. In Romania un astfel de mecanism de distribuire ar avea multiple avantaje in plus fata de tintirea exacta a unei categorii defavorizate - ar obliga inregistrarea identitatii membrilor familiei, disocierea ajutorului de un partid sau politician specific si accesul de baza la ingrijire medicala, scolarizare si servicii bancare.
10) Reducerea pe termen lung a CAS.Chiar daca in plina criza economica si bugetara Romania nu isi permite sa reduca taxele sociale platibile de angajator si angajati, reducerea progresiva a CAS va incuraja cresterea fortei de munca oficiale (si taxabile). Finantarea inevitabilei descresteri de venituri bugetare aferente, cel putin pana cand va fi acoperita de cresterea fortei de munca, se poate face in cadrul acordului cu FMI si ar trebui sa fie complimentata si de eliminarea unor mecanisme actualmente legale de evitare a taxelor precum microintreprinderile si statutul PFA.
Citeste si comenteaza pe Contributors.ro
