O analiza asupra evolutiei PD-L, cu lumini si umbre, este impusa de apropierea anului electoral 2012, cand, iarasi, vom opta intre mai multe rele, alegand raul cel mai mic.

Stefan VlastonFoto: Arhiva personala

Partea pozitiva a bilantului.

Este clar, pentru mine cel putin, ca incepand cu 2009 PD-L a facut ce trebuia pentru scoaterea tarii din prapastia in care o lasase guvernarea Tariceanu. Mai poticnit, mai franat de jumatatea PSD-ista a guvernului in 2009, dar, per ansamblu, s-a achitat onorabil de stingerea incendiului in care ne aflam la inceput de 2009.

Nu cred ca se poate reprosa guvernarii Boc ca n-a facut din economie bici, care sa aduca bugetarilor salarii cu 25-30% mai mari decat in economia privata. “Bunastarea” din perioada 2007-2008 s-a datorat unor surse efemere, nu unei productii stabile de bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare. Ce-a fost val, ca valul a trecut si ne-a lasat descoperiti in fata crizei mondiale. Iar economiile cu piete globalizate, multinationalele, bancile filiale ale unor “mame” aflate in strainatate, nu asculta de ce le spune Boc, ca nu mai suntem in comunism, cu economie condusa de CSP (Comitetul de Stat al Planificarii, pentru cine nu stie sau a uitat). Si oricum, cine crede ca o economie "bici" se poate construi in doi ani, sa se uite la istoria Japoniei, Germaniei sau a altor tari bogate, in care exista cultul muncii si al lucrului bine facut.

Guvernarea Boc ar fi avut varianta sinucigasa adoptata de greci, irlandezi, spanioli si probabil si de altii: deficite foarte mari, ascunderea gunoiului sub pres, in speranta ca nu vom fi afectati de criza datoriilor suverane ale statelor europene. Am fi ajuns si noi la o datorie a statului de sute de miliarde euro . Doar ca datoriile astea seamana tot mai mult cu un joc piramidal de tip Caritas, pentru ca multi s-au inprumutat fara sa existe garantia ca vor avea de unde restitui creditele. Si jocurile astea piramidale se opresc implacabil, la un moment dat. Bine ca n-am apelat la aceasta varianta.

Intrarea in acordul cu FMI, desi respinsa de unii politicieni, a fost o garantie ca guvernul rezista tentatiei populiste si avem si o sursa de bani ieftini, pentru a plati salarii si pensii.

Restructurarea si reformarea sistemului bugetar a intrat pe ultima suta de metri, inclusiv datorita mobilizarii majoritatii guvernamentale. Legea pensiilor, avand la baza principiul contributivitatii si eliminarea pensiilor “nesimtite” a trecut, in fine, de Parlament si merge la promulgare, pentru ca a mai trecut odata de filtrul CCR. Legea salarizarii, a educatiei si bugetul pe 2011 mai au un hop de trecut si, posibil, vom ramane in acordul cu FMI, vom incasa ultimele transe de la FMI, UE si BM, evitand, in ultima clipa, derapaje care ne-ar fi dus in incapacitate de plata. La cat de inghesuite sunt statele europene, ca pana si existenta zonei euro este pusa sub semnul intrebarii, probabil nu ne-ar fi ajutat nimeni sa evitam rusinea numita faliment de tara.

Ca toate acestea au fost realizate si cu deviza “scopul scuza mijloacele”, este adevarat. Dar pretul platit pentru absenta restructurarii si reformei bugetare ar fi fost imens.

Partea negativa a bilantului PD-L.

Ca toate celelalte partide romanesti si PD-L functioneaza intr-o paradigma clientelara: dai banu’ la partid, ai sanse sa te alegi cu contracte grase cu statul, cu functii publice ce presupun venituri nesimtite. N-o spun doar eu, a spus-o si presedintele Basescu in mod public. In plus, nepotismul, coruptia si subordonarea intereselor statului scopurilor personale.

Ultimul exemplu, Mireille Radoi, numita de ministrul Funeriu la carma Bibliotecii Universitare, calificarea domniei sale fiind... antiterorismul. Adica, s-or ascunde teroristi printre manuscrisele vechi, de sute de ani, ale Bibliotecii? Sau salariatii BCU sunt infiltrati cu oamenii lui Bin Laden? Tot ce se poate, mai ales ca aceiasi salariati au ales sa n-o primeasca la slujba pe doamna Radoi.

Aseara tarziu, deputatii PD-L au repetat scenariul Nastase-Zambaccian: au facut zid intre Monica Ridzi si DNA, pentru ca aceasta sa nu poata fi cercetata si trimisa in judecata. Nicio deosebire, din punctul acesta de vedere, intre PSD si PD-L.

Primarul Falca, care se si anunta candidat la presedintia PD-L, evita prin tertipuri procedurale si avocatesti sa lase instanta sa se pronunte, pentru a fi absolvit, sau nu, de acuzatiile pe care i le aduc procurorii. De altfel, Gheorghe Falca a fost si cel care s-a opus vehement initiativei Monicai Macovei de a introduce in statutul PD-L criterii de integritate, corectitudine, responsabilitate si onestitate.

Fostul primar al Craiovei, Solomon, a iesit la timp din puscarie pentru a fi ales seful organizatiei municipale a PD-L. Fostul primar PD-L Gutau, de la Valcea, n-a iesit din puscarie, ca e condamnat definitiv, dar a fost votat de Consiliul Local dominat de PD-L drept “cetatean de onoare”. Pentru “onoarea” de a se fi lasat condamnat defintiv.

Prezumtia de nevinovatie, pana la condamnarea finala, nu poate fi aplicata oamenilor politici. Chiar si numai cercetarea penala ii face incompatibili cu manevrarea fondurilor si deciziilor publice.

Deputatul PD-L Dan Pasat, un alt caz.

Potrivit Ordonanţei întocmite, la data de 26 iunie 2010, de procurorul Paul Silviu Dumitriu în dosarul nr. 283/P/2009, Dan Pasat, deputat PDL si secretar general al acestui partid, este acuzat ca prin “incalcarea regimului incompatibilitatilor in exercitarea demnitatii publice de parlamentar, prin actiuni de santaj ori prin folosire a autoritatii si influentei ca om politic decurgand din functia de conducere din partid a actionat pentru a obtine, pentru sine sau pentru persoane apropiate, beneficii necuvenite provenind din contractele de achizitii publice incheiate cu primarii de pe raza judetului Giurgiu si derulate prin firma sa, SC PROD INVEST SRL, pe care o controla si o conducea in fapt”.

Este caracterizarea standard a clientelismului politic, cuplat cu activitati economice ilegale.

Vasile Blaga regreta perioada cand PD-L era condus de Basescu, atunci cand erau dati afara, in doi timpi si trei miscari, toti cei care miscau in front si nu executau prompt si fara sa cracneasca deciziile partidului. Dar nu din motive de contracte ilegitime, ilegale sau macar imorale cu statul, de nerespectare a unor criterii minime de integritate. Aici are de dat o explicatie chiar presedintele Basescu, mai ales ca nu cu mult timp in urma declara nonsalant ca oameni ca Preda, Voinescu si altii, care critica public apucaturile negative ale partidului, ar fi zburat daca el ar fi condus partidul. Problema rezida din faptul ca in interiorul partidului au criticat, dar degeaba. Si atunci le-a ramas spatiul public, la care sefii PD-L sunt mult mai sensibili.

Emil Boc, care n-a fost contaminat de setea de imbogatire pe seama bugetului de stat, a tolerat si tolereaza toate aceste apucaturi, probabil stiind ca nu are sustinerea liderilor centrali pentru a le curma. In plus, a inceput sa promita cresteri de salarii, ajutoare sociale, sa fluture in fata electoratului noi succese, dand startul demagogiei preelectorale. Desi starea actuala a economiei romanesti nu lasa sa se intrevada reveniri spectaculoase la ce a fost.

Criteriile de evaluare a liderilor regionali, in toate partidele, sunt:

numarul de voturi adus, indiferent de mijloace.

banii pe care ii doneaza partidului.

In aceasta paradigma functioneaza si PD-L, desi e clar ca e profund imorala.

In concluzie, nu sunt sperante ca PD-L sa scape de pacatul originar, de care se fac vinovate toate partidele noastre. In aceste conditii, aparitia unui nou partid, care din start sa prevada in statut criterii de integritate, onestitate si responsabilitate este imperios necesara pentru viata noastra politica. I-ar pune si pe ceilalti intr-o competitie din care ar iesi sifonati, acum ca electoratul este disperat de prapastia dintre demagogia politica, clientelismul ordinar, promisiunile desantate si realitatea de zi cu zi.

Citeste si comenteaza pe Contributors.ro