Valeriu Tabara (ministrul agriculturii pentru cine nu stie) vrea sa propuna la Bruxelles adoptarea unei decizii care sa oblige hipermarketurile sa afiseze doua preturi pe etichetele produselor alimentare (cel la care cumpara de la furnizori si cel final, cu adaos). In opinia lui Tabara, sarbatorile de iarna care se apropie sunt prilej de "furtisaguri" pentru comercianti, care "profita din plin" de consumatori si cresc preturile. Acelasi ministru vede cu ochi rai si taxele percepute de hipermarketuri pentru comercializarea produselor (spre exemplu, taxa de raft, taxa de deschidere a magazinului, taxa de dezvoltare etc.)

Andreas StamateFoto: Contributors.ro

Ceea ce nu stie domnul Tabara este...economie. Insa probabil ca la ministerul agriculturii nu este nevoie de aceasta stiinta. Se poate observa cu ochiul liber cat de productivi suntem la agricultura daca ne uitam la gradul de cunostinte economice pe care acesti indivizi din minister il au.

Domnul Tabara nu stie economie pentru ca:

1. in primul rand pretul nu este o problema a ministerului, oricare ar fi el. Pretul este un fenomen monetar care se formeaza pe o piata unde exista proprietate privata asupra factorilor de productie. Pretul pe care comerciantul (Cora, Carrefour s.a.) il plateste furnizorului este o problema contractuala, exclusiv privata, dupa cum este si pretul final de la raft. Afisarea adaosului tine de alegerea pe care o face antreprenorul. Daca antreprenorul pune un adaos mare, atunci consumatorul e liber sa nu cumpere. Deci il invitam pe domnul Tabara respectuos sa evite astfel de centre comerciale, daca se simte furat.

2. consumatorul tot timpul va dori sa plateasca (eventual) fix 0 (zero) lei pe un produs, iar antreprenorul va dori tot timpul sa puna un pret cu cate 0-uri se poate. Asta este o lege simpla a economiei. Cum insa exista raritate si costuri pentru a valorifica resursele rare, preturile nu vor putea lipsi niciodata de pe o piata din acest pamant. Preturile vor fi absente dintr-o lume in care totul este din abundenta. Dincolo de asta, preturile se vor forma in functie de preferintele subiective ale consumatorilor si antreprenorilor. In aceasta lume a raritatii avem preturi. Iar ele nu se formeaza aberant, ci rational. A pretinde un pret mai mare decat "face" produsul este un aspect al negocierii. Din faptul ca oamenii cumpara totusi, rezulta ca un antreprenor nu poate impune orice pret viseaza peste noapte. Deci daca domnul Tabara sau orice alt ministru around the world vrea preturi mici sau 0 (zero) il invitam sa se si mute intr-o lume abundenta. Si eventual, sa ne zica si noua cu ce ajungem.

3. eliminarea taxelor percepute de comerciant ar putea avea efecte mai putin favorabile pentru consumatori. Obligarea (prin lege - deci cu forta) unui comerciant sa renunte la aceste taxe ii va pune pe acestia in situatia de a accepta spre comercializare si produse mai slabe din punct de vedere calitativ (furnizorii care nu puteau plati taxele acum isi vor putea vinde produsele in hipermarketuri), sau mai rau, sa nu mai accepte spre comercializare unele produse (reducerea cantitatii comercializate, ceea ce ar insemna o penurie de produse alimentare in hipermarketuri). Deci il invitam si aici pe domnul Tabara sa caute de pe-acum locuri cu o diversitate mai mare a produselor.

4. taxele percepute de comerciant nu sunt niste mici dracusori care profita de furnizori si consumatori. Ele reflecta in cel mai bun caz costuri tranzactionale si in "cel mai rau" caz mofturi antreprenoriale. Orice ar fi nu e treaba ministerului. Cine se simte defavorizat, furat, umilit sau mai stiu eu ce de catre hipermarketuri e liber sa nu le mai calce pragul. Cu toate acestea, vad ca nu multa lume procedeaza asa. Hipermarketurile sunt pline, in special in weekend-uri si de sarbatori. Este normal, sunt cele mai mici preturi de pe piata. Daca domnul Tabara le vrea mai mici ar face bine sa le propuna hipermarketurilor planuri antreprenoriale de reducere de costuri, modernizare. Dar sigur, asta nu mai este in atributiile unui ministru. Ca doar sper ca va e clar ca nu stie economie.

Aceasta initiativa este doar una din cele multe, care au rolul de a lua din libertatile antreprenoriale. Justificarea ei in fata publicului se mascheaza mizandu-se pe ideea "consumatorului care sufera", dar asta este o aberatie. Consumatorul sta ca sardina in hipermarket de cate ori are ocazia. De-asta s-au si dezvoltat hipermarketurile. Ele nu cresc in ladita. Au anticipat o cerere si s-au pozitionat pentru satisfacerea ei. Consumatorul suferind este o teza expirata a protectionistilor, a celor care "fac in pantaloni" de frica concurentului si urla dupa ajutorul statului, inglobat in datorii. Pe o piata libera, consumatorul are dreptul sa aleaga ce-i satisface mai bine nevoile dar sa si piarda. Pe o piata in care comertul este reglementat de stat, consumatorul va alege in limitele constrangerii impuse de catre stat mediului privat (care de cele mai multe ori se lasa cu penurii). Ce alegeti?

As vrea sa am dreptul sa pot fi "tras in piept" de comercianti. Il pot avea? Nu, pentru ca statul se gandeste dinainte prin ministerul sau, la "bunastarea", "sanatatea mea". O fi intr-adevar asa? E foarte usor sa arunci pe seama comerciantilor o vina inventata, aceea de a-si fixa preturile, taxele si de a decide cum sa le afiseze. Cand asta sta tocmai in esenta de a fi antreprenor. Este o libertate.

In alta ordine de idei, cu taxarea cum stam? Cu taxele pe care statul le impune pe venituri, dobanzi, si multe alte tipuri de castiguri cum facem? Despre ele ce zicem? Consumatorul nu are de suferit? Nu e vorba de acelasi consumator? I se diminueaza capitalul disponibil. Are mai putin de cumparat, intrucat a trebuit sa dea seama la statul "protector". Oare n-ar fi mai bine sa vedem ceea ce este evident de vazut? Peste 30% din fiecare venit se duce la stat. Asta inseamna deja vizite mai putine la hipermarket. O penurie de produse alimentare sau inchideri de hipermarketuri ne-ar face mai fericiti? La fel de evident de vazut ca nu. Aceasta lege sau propunere de lege este nici mai mult nici mai putin decat o alta forma de agresiune institutionalizata, care ar trebui sa atraga atentia celor ce se simt sau cred ca traiesc in asa zisa piata libera.

Citeste si comenteaza pe Contributors.ro