Dezbaterea privind indemnizatia pentru mamea provocat un interes enorm, dar si cateva replici excelente din partea cititorilor Contributors.ro. Iata mai jos una dintre ele, semnata dePhilosophum non facit barba.
Toata campania aceasta porneste de la un sofism: nevoile bugetare ale guvernului sunt mai importante decat nevoile fundamentale ale copilului si relatia mama-copil. Eu pornesc de la premisa ca statul este un prost colector de venituri si un si mai prost administrator al acestora
Situatia actuala n-ar fi intervenit daca n-am fi avut tot soiul de guverne corupte si incompetente (inclusiv cel existent acum, care in 2009 spunea ca nu ne trebuie imprumuturi, si care in 2010, prin vocea lui Blaga, recunostea ca “s-a inselat cu un an in urma, dar a vazut prea tarziu efectele crizei”). Ceea ce face guvernul actual se cheama neglijare clara a dezvoltarii incipiente a copilului: asa cum a sesizat si autorul articolului, guvernul cere mamelor sa se intoarca la serviciu FARA a le garanta faptul ca vor mai avea un loc de munca dupa concediul maternal (noul cod al muncii usureaza foarte mult sarcina patronatului de a da afara angajatii) si FARA a le oferi sansa de a-si creste copilul in conditii decente (cresele sunt supra-aglomerate si sub-dimensionate in raport cu cererea). E aproape un razboi care se duce intre stat si tinerele mame, dar din care avem de pierdut cu totii. Sunt zeci de studii psiho-sociologice care arata cat de importanta e relatia mama-copil in primii ani de viata, si guvernul Romaniei cauta sa sugrume tocmai aceasta relatie, punand o presiune si mai mare pe femeile care oricum sufera de pe urma discriminarilor de tot soiul, de pe urma bolilor (o femeie se imbolnaveste in medie cu 30% mai mult intr-o viata decat un barbat, asta la nivel global) sau de pe urma violentei familiale galopante de la noi. Guvernul uita ca Romania e in continuare un stat agrar si ca majoritatea lucratorilor in agricultura sunt femei.
Iarasi, nu sunt de acord cu sofismul : ‘Mesajul transmis, daca nu ne dati bani, nu ne … punem sa facem copii ”
Se vede ca nu aveti copii. Societatea a evoluat, si o data cu ea si presiunile la care sunt supusi ambii parinti. Daca faci un copil si n-ai cu ce sa-l cresti care mai e castigul? Nici copilul nu se va dezvolta normal (fiind marcat de lipsurile parintilor) si nici parintii nu se vor putea bucura de marirea familiei, de vreme ce vor fi total epuizati cautand mijloace de supravietuire, atat pentru ei, cat si pentru copil. De aici rezulta stress sporit, timp mai mic petrecut alaturi de nou-nascut (cu impact asupra dezvoltarii psiho-somatice a acestuia), cresterea riscului familial (certuri legate de mijloacele de trai, pericolul alcoolismului sau al sinuciderii, violenta asupra mamei sau copilului, etc.). Adaugati la toate astea spectrul hidos al pierderii locului de munca pe fondul crizei globale (si pe fondul relaxarii codului muncii – relaxare favorabila patronatului) si veti avea o panorama destul de fidela a gandurilor care strabat mintea unor potentiali parinti.Citeste si comenteaza pe Contributors.ro
