Oare la ce foloseste ziua internationala a filosofiei, m-am intrebat in dimineata aceasta la micul dejun, in timp ce mincam un iaurt. Oare este ziua cind ni se sugereaza sa gindim cu ceva mai multa intensitate decit in celelalte zile? Tulburat de aceasta idee, in timp ce aruncam la pubela un superb pahar din plastic in care fusese iaurtul, am avut o revelatie. Mi-am dat seama brusc de ce a cazut comunismul: din cauza etichetelor de pe produsele venite din Occident.
Pare o gluma filozofica dar nu e: comunismul a fost invins din punct de vedere ideologic de etichetele, pungile si ambalajele occidentale. Si nimeni n-a evaluat pina acum forta subversiva a acestor etichete si a acestor ambalaje. Efectul lor asupra noastra, in anii grei, a fost mai puternic decit suntem noi capabili sa o recunoastem. Toate produsele care ajungeau la noi din vest aveau un dublu impact, unul estetic si altul emotional. Impactul estetic se manifesta prin faptul ca nimeni nu arunca niciodata un ambalaj venit din vest. Cutiile de cafea erau pastrate la nesfirsit pe o polita in bucatarie chiar si dupa ce se termina cafeaua din ele. O sticla de whisky, chiar daca era golita, nu se arunca niciodata, se umplea eventual dupa aceea cu tuica. O sticla din plastic de Coca-cola devenea si ea un obiect fetis, era imposibil de aruncat, oamenii o refoloseau intr-un fel sau altul, fie ca puneau in ea lapte, fie ca o tineau ca pe o ofranda sau ca pe o prada de razboi in camara. Cind primeau ciocolata din Occident, est-europenii aveau grija intii sa desfaca usor, cit mai delicat, ambalajul, ca sa pastreze undeva bine intins staniolul. Pungile care veneau din Occident erau si ele un bun pretios si oamenii ieseau cu ele la cumparaturi, oarecum mindri ca aveau o punga "occidentala". Toate aceste "pungi" se plimbau de altfel prin orasele noastre cenusii cu o anumita nonsalanta, exista un fel de protest surd si metaforic al pungilor. Rare erau persoanele care sa nu fi avut in casa o astfel de punga provenita din Germania sau din Italia. Putem vorbi chiar de un protest al pungilor din plastic, dupa cum putem vorbi despre mesajul lor anti-comunist. In tarile este-europene unde libertatea de expresie era inexistenta, oamenii protestau prin pungile de plastic pe care le purtau in buzunar sau le utilizau pentru cumparat piine, faina, salam. Ar trebui sa le fim recunoscatori acestor pungi, cred eu, pentru ca ele ne-au ajutat sa ne exprimam disperarea, daca n-am fi avut aceste pungi cu care sa umblam de colo-colo si sa ne afisam protestul ne-am fi asfixiat, am fi murit dracului de neputinta si de umilinta. Cind gurile noastre erau cusute, noi protestam de fapt cu pungile, nu eram decit niste pungi ambulante care se plimbau prin Bucuresti, prin Sofia, prin Kiev. Pe aceste pungi figurau tot felul de desene atragatoare, tot felul de imagini occidentale, tot felul de texte aparent comerciale dar de fapt protestatare. Nu, nici un filozof nu s-a ocupat niciodata de semantica acestor imagini si texte imprimate pe pungile de origine occidentala inainte de 1989. Pe unele era scris MARLBORO, pe altele ELVIS, pe altele SUPERMARKET. Pentru est-europeni, insa, toate aceste cuvinte aveau o cu totul alta semnificatie, ele insemnau de fapt JOS COMUNISMUL!
Iata la ce este buna Ziua Mondiala a Filosofiei, putem sa le aducem un omagiu pungilor, etichetelor si ambalajele occidentale care au ros din interior comunismul. Ele au fost dizolvantul ideologiei totalitare, marxism-leninismul s-a evaporat in ele. Pentru ca ele au lucrat asupra creierului, asupra imaginarului. Era suficient, pe vremuri, sa te uiti la cutia de cafea occidentala in care pastrai de fapt zaharul ca sa respiri putina speranta. Toate aceste etichete si ambalaje erau ca niste ferestre spre occident, tot atitea tunele de evadare mentala. Cind ne cumparam blugi era absolut nevesar ca marca LEVI'S sa fie vizibila, iar daca mai puneam mina si pe un tricou occidental pe care scria LOVE atunci evadarea era totala, sau ne consideram deja integrati in Europa. Toate aceste cuvinte straine si toate aceste imagini colorate ne-au ajutat de fapt sa rezistam intr-o lume in care lipseau culorile. Da, acesta este adevarul, comunistilor nu le placeau culorile, detestau culorile, cu exceptia steagului rosu bineinteles.
N-as merge atit de departe cu curajul reflexiv, de Ziua Mondiala a Filosofiei, incit sa pretind ca sistemul comunist ar mai fi durat daca comunistii ar fi fabricat ambalaje mai frumoase. Fapt este insa ca regimurile comuniste nu au inteles niciodata cit de persuasiva este forta imaginii. Iar daca si-a fi luat, la acea ora, niste directori de imagine occidentali, ar mai fi rezistat fara indoiala o vreme.
Astazi ar trebui sa insa sa le ridicam un monument tuturor acestor etichete, ambalaje si pungi. Ar trebui sa le fim recunoscatori, sa ridicam o statuie a pungiioccidentale. Ambalajele au fost ca niste zei, ca niste icoane, ca niste obiecte fetis, ca niste moaste. Valoarea lor de intrebuintare, in tarile din est, era cu totul alta decit cea pentru care fusesera facute in Occident. Ele erau pur si simplu mesaje primite din lumea libera, ele erau dovezi ca o viata mai buna era posibila. Puse alaturi de ambalajele comuniste ele deveneau coplesitoare, pentru ca erau superioare. Ori, toate aceste reflectii se fixau in creierul oamenilor. Est-europenii nu aveau nevoie de demonstratii sofisticate pentru a ajunge la concluzia ca marxism-leninismul era o ideologie stupida, mesajul pungilor era suficient. Mai puternica, mai violenta decit infruntarea ideologica frontala dintre vest si est a fost lupta frontala dintre pungile de plastic occidentale si plasele de ata autohtone, intre etichetele colorate de pe produsele occidentale si hirtia de marmelada autohtona, intre rosul sticlei de coca-cola si rosul steagului comunist.
Ma simt linistit. Ziua Mondiala a Filosofiei m-a ajutat sa inteleg de ce a cazut comunismul. Induiosat, recuperez din pubela paharul de plastic in care a fost iaurtul si decid sa-l pastrez.
