Premierul Emil Boc sfarseste ca intr-o scena Mosfilm: soldatul sovietic moare dramatic, in cel putin cinci reluari artistice, si cand crezi ca-i terminat, mai trage o rafala in cadere si striga uraaaa. Moare, dar nu se preda. Imaginea caderii in gol intepeneste pe ecran. Amploarea blocajului politic se vede acum, dupa decizia Curtii Constitutionale, in mici detalii. Nici guvernare in forta, nici majoritate functionala in Parlament. Traian Basescu se rezuma la constatarea: majoritatea actuala e toxica. Si adauga: opozitia e si mai toxica. Mai afla ceva azi, dupa decizia Curtii: si oamenii pusi acolo de el sunt toxici. FMI si Comisia Europeana asteapta reforme si actiune rapida. Solutia?
Decizia Curtii Constitutionale in cazul Legii educatiei ne ajuta sa intelegem mai bine o situatie complexa, aparent fara iesire. Vrea Guvernul Boc sa treaca o lege importanta, in acest caz educatia, repede si intr-o anumita forma? Nu poate. Curtea il trimite in Parlament. Boc se executa. Ce afla dupa un an? Ca n-are, in Parlament, o majoritate functionala si ca opozitia face legea. PSD si PNL controleaza comisiile si biroul permanent. Opozitia isi impune amendamentele si tot ea decide viteza de lucru asupra oricarei legi importante.
Mai vin apoi UNPR si UDMR cu propriile pretentii. Ba vrea Gabriel Oprea sa salveze Spiru Haret, ba cere Marko Bela avantaje pentru minoritati, considerate inacceptabile de majoritari. Ameninta ca, daca nu primesc ce vor, ies de la guvernare. Sub presiunea opozitiei si sub santajul propriilor parteneri de coalitie, Guvernul trebuie sa cedeze, pe ici, pe colo, in punctele esentiale. Se ajunge chiar pe culmile santajului. Pedelistii insisi s-au obisnuit sa sustina cabinetul Boc numai daca primeasc ceva la schimb: bani, functii sau contracte. Asa arata majoritatea toxica.
Din marea reforma in educatie se alege praful. Frustrat si exasperat pe buna dreptate de lentoarea legislativului, Guvernul Boc sare pentru a doua oara cu prajina asumarii raspunderii peste capul Parlamentului. Curtea Constitutionala il pune iarasi la punct si il intoarce in Parlament. Cativa judecatori de la Curtea Constitutionala sunt si ei parte din sistem. De pilda, aflam ca unul dintre cei cinci care au votat impotriva, inclinand astfel balanta in mod decisiv, este Petre Lazaroiu, propus de Presedintie. Se pare ca votul sau s-ar explica prin interesele de ordin personal, judecatorul fiind si lector universitar la una dintre universitatile private lovite de prevederile legii pentru care Boc si-a angajat raspunderea. Cu aceasta ocazie, afla si Traian Basescu adevaruri simple: tara nu se poate moderniza cu oameni vechi sau a caror competenta unica sta in viteza de reactie la comenzi, pentru ca oricand pot fi manevrati de altii.
Democratia este, totusi, un joc util si eficient cand are de-a face cu politicieni responsabili. Cand puterea sau opozitia abuzeaza de parghiile ei cu rea credinta, sistemul se gripeaza. Pe de-o parte, Guvernul Boc forteaza regulile jocului, visand la o mica dictatura a legiferarii in forta, fara dezbateri sanatoase in domenii cheie. Pe de alta parte, PSD si PNL apasa brutal si irational pe toate butoanele parlamentare, arunca orice piedica in calea Guvernului pentru a bloca orice reforma, ca vorbim de educatie, salarizare sau pensii. Opozitia a facut din dezbaterea parlamentara un pretext pentru a spune NU si Jos Basescu, Jos Boc, venim noi si crestem salariile bugetarilor la loc, facem anticipate, il suspendam pe Basescu si punct. Dupa care vor guverna tot cu masuri de austeritate, dar cu un presedinte docil si o justitie blanda. Asta-i miza opozitiei, din acest motiv Traian Basescu n-o va aduce cu mana lui la guvernare.
Unii vor spune ca opozitia isi face pur si simplu treaba si echilibreaza sistemul democratic. Nimic mai fals. Opozitia din Romania a renuntat la constructie. Distruge si blocheaza orice tentativa de reforma, desfiinteaza, in numele unui populism radical, tot ce propun Guvernul Boc si Traian Basescu, legitim sau nu. In vremuri de criza, actiunea irationala a opozitiei egaleaza efectele incompetentei guvernului Boc. Deasupra tuturor, vegheaza un arbitru atotputernic si imprevizibil, el insusi nereformat: Curtea Constitutionala.
Din asta nu poate iesi nimic bun. In mod clar, Romania are nevoie de a treia cale. Greu de crezut ca alt premier, propus tot de actuala coalitie, va avea mai mult succes, cu atat mai putin un tehnocrat fara sprijin politic. Daca isi va propune legi ambitioase, se va lovi exact de problemele descrise mai sus. Daca viitorul premier - care o fi el - va propune insa o guvernare minimala, o Romanie intrata in conservare pana la alegerile din 2012, atunci are sanse. Tara, insa, dupa cum arata acum realitatea din Parlament, risca sa intre in stand-by luni bune de acum incolo.
Emil Boc si-a asumat cele mai impopulare masuri in vremuri de criza - merita aprecieri generoase pentru consecventa- dar lipsa de viziune, curaj si autoritate in partid au amanat reformele si relansarea economica, prelungind starea de incertitudine. A avut ghinionul sa guverneze in vremuri de criza economice majore, insotit de o majoritate fragila, parteneri de coalitie santajisti si rapace. Partidul pe care inca il conduce i-a devenit ostil pe fata. Guvernul Boc nu va pica sub presiunea artificiala a strazii sau a televiziunilor, ci rasturnat de propriul sau partid, tot mai dezorientat si nemultumit.
Este posibil ca sfarsitul filmului cu eroul care tot moare in reluare, ca in productiile Mosfilm, sa fie grabit de decizia Curtii Constitutionale. Revolta UDMR risca sa pulverizeze coalitia si sa amplifice blocajul politic. Imaginile de pe ecran se pun iarasi in miscare, Boc se prabuseste, sfarsit. Cine vor fi insa eroii din noul film? Si mai ales: ce solutii propun? Regizorul e tot la Cotroceni.
P.S. Are mai putina importanta daca Emil Boc va fi scos din priza maine sau in primavara, putin inaintea congresului PDL, cum era programat. De iure, inca mai misca, de facto, guvernul Boc a intrat in moarte clinica.
26
18
