Universitatile private, cu taxa, au introdus prima bresa in sistemul invatamintului superior romanesc. Absolventii universitatilor private absolveau garantat, conform principiului Clientul nostru, stapinul nostru.
Locurile cu taxa au aparut (la universitatile de stat) ca solutie de supravietuire a universitatilor de stat, unde se intra pe baza de concurs de admitere; la universitatile private, o suma de bani garanta nu doar admiterea, ci si absolvirea. Aceasta situatie a dus la migrarea studentilor cu bani si a multor cadre didactice spre universitatile private, unde salariile profesorilor erau, in acei ani, de trei sau patru ori mai mari ca la stat. Solutia locurilor cu taxa in universitatile de stat a fost una de supravietuire. Universitatile private, mere putrede de la bun inceput, le-au stricat si pe cele de stat.
Solutia locurilor cu taxa a modificat imens structura universitatilor. Facultatile stiintifice, matematica, fizica si chimia, au trecut in planul secund, fiind vaduvite de studenti si de fonduri. Autonomia bugetara le-a apropiat de distrugere. Mai putini studenti, in regimul de autonomie bugetara (o treime fonduri de la stat, doua treimi fonduri din taxele studentilor) inseamna salarii mai mici pentru mai putini profesori. Din pacate, ierarhizarea internationala a universitatilor se face pe baza articolelor stiintifice publicate in reviste stiintifice internationale. Or noul sistem bugetar lovea tocmai in facultatile stiintifice. Cei mai capabili studenti si profesori migrau de la matematica si fizica la informatica, disciplina in plina dezvoltare si banoasa, unde stimulul spre cercetare e strict determinat economic. Absolventii de Calculatoare, de prisos s-o spunem, emigrau si emigreaza in masa. Profesorii de la facultatile de automatizari si calculatoare sint o mina de voluntari.
