Evenimentele se precipita, chiar daca este vorba, in mare masura, de o constructie mediatica (suntem experti la capitolul “telerevolutii”). Se pare ca unii politicieni infierbantati isi inchipuie ca Bucurestiul este un fel de Sierra Maestra, iar cladirea Parlamentului ar fi echivalentul baracilor Moncada. Cei care denunta cu virulenta scenarii dictatoriale sunt de fapt promotorii unui populism de tip caudillist. Situatie simptomatica si bine-cunoscuta in care hotul striga cel mai tare: “Prindeti hotul”. Ar fi rizibil daca nu ar fi atat de trist. In locul unor analize serioase a unei situatii economico-sociale grave, se servesc panglici propagandistice si discursuri anti-capitaliste. Opozitia se complace intr-un teribilism al contestarii care combina infantilismul doctrinar cu narcisismul maladiv. Teaca fobiilor comune le permite sabiilor liberale si social-democrate sa coabiteze fara jena.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
