Oamenii nostri din teritoriu reprezinta una din cele mai vestite sintagme ale politicii romanesti. Trebuie sa recunosc ca am cunoscut cativa din "oamenii nostri din teritoriu", impresia a fost bizara. Oamenii din teritoriu pot fi intalniti peste tot, inclusiv in toate sectoarele Capitalei. Toti "oamenii din teritoriu", femei sau barbati, tineri sau mai in varsta, au o trasatura distinctiva proeminenta si extrem de suparatoare: agresivitatea. Majoritatea discutiilor, care din punctul lor de vedere pot fi plauzibile, sunt cele politice.
Omul din teritoriu nu poate discuta despre vreme, spre exemplu. Vremea nu este o chestie de partid, nu poate fi indoctrinata si nici controlata de la centru. Sa te fereasca Dumnezeu sa-i accepti imediat preferintele politice, tu trebuie sa fii convins, bineinteles convins de el. Daca ii accepti imediat parerile devii suspect si atunci esti sau infiltrat sau potential competitor in teritoriu.
Teritoriul este domeniul lui feudal, el este cel mai tare, ii cunoaste pe toti, pe cei care au fost, pe cei care sunt si are pronosticuri despre cei care vor fi. Majoritatea oamenilor din teritoriu (de la o anumita varsta) au fost oameni din teritoriu si pe timpul "partidului", activismul este o boala pe care ei o poarta din tinerete. "Omul din teritoriu" isi poarta cu sfintenie relicvele sfinte, o poza semnata cu presedintele partidului, cu ministrii sau cu "greii partidului", ii cunoaste pe toti, le cunoaste viata, obiceiurile, are bancuri subtile despre ei pe care intotdeauna le povesteste la o bere, tuica sau o vodca mica, desi toata adunarea le cunoaste in zecile de versiuni existente "pe piata"; el le personalizeaza, bineinteles el fiind intotdeauna personajul principal.
