Incheiam articolul trecut afirmand ca atacul impotriva cotei unice nu poate fi sustinut de pe o pozitie principiala de stanga pentru ca discrepanta economica majora din societatea noastra nu a fost creata si nici intretinuta de sistemul de impozitare. Marile averi din Romania nu s-au facut din venituri impozabile din salarii, drepturi de autor sau dividende etc. S-au facut si se fac de obicei prin complicitatea statului, fie activa, atunci cand statul face afaceri din care iese serios in pierdere, fie complicitate pasiva, atunci cand statul tolereaza dobandirea ilegitima de venituri din evaziune, santaj, escrocherii etc. Exemplele sunt destule, prea destule. De altfel, cu toate ca am evitat generalizarea, mi-e greu sa gasesc imediat exemple contrare, de romani cu averi la nivelul de top, care sa-si fi facut averea si sa si-o intretina din venituri legitime, nu din categoria celor enuntate mai sus.

Am scris articolul trecut din perspectiva unui om de stanga, din perspectiva cuiva care sustine principiul egalitatii sociale, a interventiei statului pentru a reduce discrepantele economice existente in societate. Am sa continui in acest articol de pe aceeasi premisa. Am demonstrat ca lupta impotriva cotei unice nu are de ce sa fie printre prioritatile stangii, in Romania. La fel de evident este, din enumerarea din primul paragraf, care ar trebui sa fie prioritatea stangii romanesti:

Proiectul principal al stangii politice din Romania ar trebui sa fie in general integritatea, buna functionare a justitiei si, in special, lupta impotriva coruptiei.

Suna ciudat, nu? Nu pentru ca afirmatia in sine este chestionabila, caci nu este chiar deloc. Pornim de la un principiu cat se poate de clar si de fundamental al acestei ideologii si de la o realitate incontestabila a Romaniei actuale, pasul urmator al rationamentului este chiar afirmatia de mai sus. Motivul pentru care afirmatia suna ciudat este altul: este una foarte straina de cei care se considera si sunt considerati la noi a fi de stanga - de exemplu, pentru ca se opun cotei unice. De fapt, e gresit sa spun ca le e straina; de cele mai multe ori sunt in opozitie vehementa fata de ea. Anticoruptia nu e proiectul principal al stangii ci este eventual denuntata ca o obsesie a celorlalti, "de dreapta" cum ar veni, ca un demers inutil si motivat politic(sic!). Departe de a fi campionii acestui proiect, "stanga" politica autohtona i-a pus mereu piedici, l-a denuntat si l-a sabotat constant.

Ultimul in acest sir de sabotari si piedici este cel legat de legea ANI: in aprilie anul acesta o majoritate de judecatori constitutionali (numiti de PSD, PNL si UDMR) au facut praf legea acestei agentii. Partidele "stangii" au salutat decizia. Nu au criticat direct fondul legii, pentru ca asa ceva ar fi dat prost la UE; asa se justifica si pozitia foarte ambigua pe care o au fata de acest proiect. Au criticat insa neconstitutionalitatea proiectului, ceea ce, tinand cont de argumentatia oferita de judecatorii mai sus mentionati, inseamna de fapt unul si acelasi lucru. Argumentul oferit intr-o forma sau alta, nu doar de dl Frunda dar si de reprezentanti ai celorlalte partide care au votat in Comisia Juridica sa se renunte la cercetarea averilor demnitarilor, este ca statul se amesteca in viata lor privata, le incalca drepturile etc.

E aici o chestie cat se poate de contradictorie. Cum spuneam, din perspectiva stangii nu doar ca este permis dar e unul din rolurile fundamentale ale statului cel de a reduce inegalitatile de avere intre cetatenii aceluiasi stat. Or, cum poate un om care sustine acest principiu sa sustina in acelasi timp ca averea lui tine de viata sa privata si nu e treaba publicului sau a statului? Cele doua afirmatii sunt mutual exclusive. De altfel, avem problema si contradictia asta si la un nivel practic, nu doar teoretic. In acelasi timp in care Agentia este trasa pe linie moarta, tot din directia "stangii" (din guvern si din Opozitie) vine ideea taxarii averilor mari. Da, ideea e cat se poate de coerenta cu principiile de stanga, dar e cat se poate de incoerenta cu aceea ca averile nu pot fi expuse si/sau controlate. Cum o sa fie taxata averea daca nu e controlata? Ne incredem in deplina onestitate a declaratiilor lor despre averea dobandita, vezi bine, la fel de onest? Cum o sa fie taxata averea daca nu e expusa public? Ne incredem in competenta si integritatea institutiilor statului, a statului a carui incompetenta si lipsa de integritate reprezinta chiar sursa acestor averi?

Nu stiu cum se impaca aceste lucruri la nivel teoretic, dar mi-e teama ca banuiesc cum vor fi impacate la modul practic. La fel cum se impaca faptul ca ANI (care privea direct averea si afacerile demnitarilor) este moarta pe motiv de neconstitutionalitate, in timp ce "n" alte institutii de control financiar nu par sa aiba aceasta problema, la fel cum nu par sa fie capabile sau dornice sa se atinga de afacerile demnitarilor si de "cealalta liga" din care ei si cei apropiati lor fac parte. In lipsa unor institutii anticoruptie functionale, in lipsa unui mediu politic, economic sau juridic integru, ma tem ca si taxarea averilor va ocoli "cealalta liga", care e si cea a averilor mari, care e si cea care genereaza discrepanta sociala majora din Romania. Nu va fi mai de stanga decat inlocuirea cotei unice cu impozitul progresiv; adica taxarea "privilegiatilor" care au un venit lunar de 1-2000 de euro la cererea unor politicieni sau lideri de sindicat care au afaceri de sute de mii sau milioane de euro si care pretind ca nu e treaba statului ce averi au si cum si le-au facut. Politica "stangii" (auto)proclamate de la noi, tolerand sau protejand aceasta liga si prin urmare si aceasta discrepanta sociala, nu este de fapt de stanga, ci este exact impotriva ei. Ceea ce nu o face, desigur, sa fie de dreapta.

Citeste si comenteaza pe Inventarul stricaciunilor politice.