Cred ca iesirea din criza asta poate fi inceputa si pornind de la lucrurile simple. Am sa ma opresc cateva minute la domeniul turismului, in ultimele zile fiind si eu locuitor al pensiunilor romanesti, deplorabil conduse in unele parti.
Avem atatea bogatii turistice pe care nu le exploatam mai deloc, incat ma mir ca vin turisti straini la noi.
Ce-ar fi daca Guvernul ar reduce de pilda taxele aeroportuare pentru avioanele cu turisti, pe o perioada limitata? Nu ar castiga din volum mai mult decat din nivelul taxelor?
Dar daca li s-ar acorda turistilor straini posibilitatea unor deduceri fiscale in cazul calatoriilor de afaceri?
Poate concesionarea pe termen lung in schimbul unor investitii ale unor obiective turistice ar fi si ea de ajutor.
Nu exclud nici acordarea unor vouchere turistilor straini la intrarea in tara, vouchere care sa permita reduceri in anumite magazine, obiective turistice samd.
Nu trebuie sa inventam roata. Trebuie sa vedem ce au facut altii ca sa incurajeze turismul din tarile lor. Marocul de pilda a avut planul Biladi, apoi Cap 2009. SUA au demarat dupa atentatele din 2001 un ambitios plan de recucerire a turistilor. Franta a avut initiative consistente si destepte. Malayezia la fel.. Trebuie insa stiut ce se doreste si renuntat la aerul de impotenta si la spiritul mioritic de acceptare senina a mortii. Numai dobitocii il au.
Sau gasirea unor solutii prin care pensiunile de pe Valea Prahovei sa fie fiscalizate. Incurajati cumva intreprinzatorii sa fie interesati cu adevarat de turism. Eu stau acum intr-o asemenea pensiune si nu are rost sa spun cate chitante am primit :). Poate s-ar mai trezi interesul localnicilor pentru clienti, pentru ca deocamdata turistii parca le stau pe cap proprietarilor.
Aseara de pilda, pe la ora 22, proprietarul pensiunii la care stau, s-a apucat sa taie lemne cu circularul. Facea un zgomot infiorator indiferent de ora, darmite la ora 22. Am coborat in curte sa ii spun. Mi-a raspuns senin ca are niste treaba dar ca nu mai dureaza mult. Intr-adevar, pe la orele 23 a incetat…
Un amic, cazat la o alta pensiune, imi spune ca avea pofta sa manance la cina cartofi natur. Bucatareasa pensiunii i-a spus ca nu are cartofi decat din aceia de import, gata taiati si congelati, desi chiar la intrarea in pensiune era un chiosc la care se vindeau cartofi cu 1,5 lei/kg. “Cat ii lua, mai, sa cumpere un kilogram si sa mi-i faca natur?” se intreba legitim amicul meu, care a refuzat sa manance cartofi la punga si a plecat sa ia masa in alta parte.
La un ditamai hotelul din Busteni, din meniul afisat, existau doar 3 feluri. Un singur fel de supa/ciorba (supa de pui), iar la felul doi aveau fie ceafa cu cartofi prajiti, fie mititei. Imi amintesc ca la un restaurant de pe o straduta vieneza, vazandu-ma nehotarat in privinta alegerii, chelnerul m-a intrebat daca am vreo nelamurire. I-am spus ca as fi vrut un fel de mancare pe care nu-l gasisem in meniul lor. Un fel de pui la ceaun… Mi-a zambit, mi-a cerut detalii legate de modul de preparare si mi-a spus zambind “Eine Sekunde, bitte..” Si dupa vreo 20 de minute mi-a adus o varianta austriaca a puiului la ceaun romanesc, exceptional gatita. Asta inteleg eu prin “clientul nostru, stapanul nostru”.
Doamna Udrea, cu tot respectul, eu zic ca se poate. Miorita poate, in afara vestilor ca o sa crapam si a barfelor, sa aduca si valuta din turism.
Citeste si comenteaza pe Dan Popa's Weblog.
