Scurt remember. In 2009, mai pe la inceputul anului, atunci cand s-a pus problema unui imprumut de la FMI, toate autoritatile noastre (Presedintie, Guvern, BNR) s-au impotrivit. “Nu ne trebuie banii. Nu avem nevoie de ei”- acesta era mesajul public. Era faza de negare. Dupa vreo luna, a inceput faza a doua. Tocmeala. „Dom`ne, nu ne-ar strica sa avem, la o adica, o plasa de siguranta. Nu trebuie sa apelam la bani, dar e bine sa stii ca esti in siguranta. Sa vedem cat luam”, scrie Dan Popa pe blogul lui.

Dupa alte cateva luni, ideea era acceptata, iar acum se admite unanim ca fara acei bani, am fi crapat. Mai mult, suntem dispusi ca pentru ultima transa, sa facem orice. „Cat sa taiem, domnule FMI? 20 la suta? Lasati, taiem 25, ca sa fie”, suna ultimele mesaje publice.

• Sunt bugetarii grasi si privatii slabi si cocarjati?

Toata lumea e acum cu gura si cu ochii pe bugetari. Statul nu poate trai fara medici, profesori, politisti samd, adica fara tot ce inseamna bugetari. Asta e o prima constatare. O a doua e ca Statul nu e un srl care trebuie musai sa se ajusteze imediat si neconditionat, pietei.Daca ii scad veniturile cu 5%, sa dea repede afara 5% din personal sau sa taie maine salariile cu 5%. Daca face asta, nu mai e Tara, ci un PFA caruia ii e frica ca iese de pe piata daca nu reactioneaza imediat.

Vorba unui prieten. „Uita-te la bugetari si arata-mi-i pe aia de ti se pare ca erodeaza financiar bugetul. Profesorul cu salariu de incadrare de 1500 de lei? Medicul, cu 1800 de lei? Functionarul public, care ia 1100 de lei? Astia sunt banditii care au provocat deficitul fiscal?", ma intreba prietenul meu. Precizez ca omul are o leafa buna si nu o ia de la vreo institutie de stat.

I-am spus ca nu leafa unuia deranjeaza sau pune piedici, ci numarul prea mare. Daca intri, cum am intrat eu de pilda, in birourile unui minister, vezi ce inseamna supra-incarcarea schemei. O parte stau si fumeaza in grupuri. O alta parte discuta fara sa fumeze. Altii stau cu cate un vraf de dosare sub brat pe holuri de vorba cu altii care cara cate un pahar cu apa. Daca ai da afara jumatate dintre ei, efectul agregat asupra volumului muncii din minister ar fi acelasi.

• Trebuie taiate salariile sau e nevoie de creier?

Poate ca trebuie taiat si din salarii. Aici trebuiau facute niste studii de impact si evaluari care sa arate riscul social al masurii, impactul pe buget si mai ales, directia pe care o vor lua banii. Si eu, ca privat, cand fac o investitie si imi iau din dividende, se cheama ca strang cureaua. Dar stiu pentru ce o fac. Sa-mi iau o masina, sa-mi imbunatatesc pe termen mediu performanta..Acum insa, nu se stie exact pentru ce sunt obligati bugetarii sa renunte la un sfert de leafa. Nu stiu nici ei, nici cei care le iau din bani.

Pe nimeni insa nu am auzit sa spuna: „Renuntam la F-16-urile americane. Renuntam la contractele de servicii externalizate (si eternalizate) unor pile, rude,neamuri samd si facem cat putem prin forte proprii. (Acolo unde se poate, desigur). Renuntam la contractele paguboase, ca sa nu taiem din salariile oamenilor nostri”. Presedintia anunta masuri de elev neghiob. „Vreti sa reducem deficitul? Avem solutia: taiem lefurile!”, anunta Basescu.

P.S. Sunt tare curios ce va fi facut in clipa aia Boc? Dadea aprig cu coasa prin iarba? Era la Etno TV povestind cum gonea el gastile (sau invers, niciodata nu am retinut cine fugarea pe cine)? Ce facea premierul atunci cand Basescu facea pe premierul? In fine..

Asadar, solutia putea fi una mai inteligenta. Listate contractele publice si vazute care mai e necesar si care nu. Care e pe cumetrie si care pe bune. Care poate fi facut cu resurse umane proprii si care poate ramane externalizat. Avem nevoie ACUM de avioane? Dar de borduri? Musai e sa aduc prin 5 firme hartia de xerox in minister? Nu tai din prima, ca prostul in carne vie, numai pentru ca asa mi-e mie mai usor.

Si o constatare de final. Consilierii premierului in materie de economie imi par o specie ciudata. Pe dinafara institutiei, par destepti. Pe dinauntru, par ineficienti. De multe ori i-am vazut pe la conferinte cum expuneau doct cum sta economia si sugerau cum trebuie facute lucrurile sa mearga. Cu toate astea, lucrurile nu mergeau. Ori Boc nu isi asculta consilierii si atunci una dintre parti nu are ce cauta la Palatul Victoria, ori consilierii sunt mici soareci de birou, care fac calcule si estimari, fug repede la cate o conferinta sa le prezinte, dupa care alearga sa se incuie inapoi in biroul lor. Caz in care multumesc, nu am nevoie de ei.

Concluzie

Vad pe diverse site-uri tot felul de calcule. Teama mi-e ca, exceptie facand cele ale lui Dan, restul au valoarea unei cepe degerate. Nici macar aia din Ministerul de Finante nu stiu pe ce picior stau, darmite unul care e inafara propriei autoritati? Ca tot veni vorba de calcule, daca treburile in tarile din jur vor continua sa mearga asa cum merg, iar masurile de sprijin ale statelor cu probleme vor fi de fapt masuri de sprijin ale unor banci, ai nostri nu vor putea evita cresterea TVA. Dar asta e o alta discutie.

Taierea lefurilor la bugetari nu va rezolva problema, daca toate contractele care intr-adevar sug banii aiurea de la buget, vor ramane in picioare.

Boc trebuie sa plece. A dovedit cat de pampalau este si nu mai are ce cauta acolo. Mai mult, la prima conferinta de presa, aia de azi dupa amiaza, daca m-as duce sa-l vad pe premier, stiti ce as face? La final, cand s-ar permite intrebarile, m-as ridica, m-as prezenta si l-as ruga pe dl. Boc sa se prezinte si el. Sa ne spune cum se numeste si cu ce treaba e el la Palatul Victoria? Sa nu-mi spuna ca e premier, pentru ca altii anunta masurile pe care indeobste premierii le iau. Sa-si spuna numele, functia si calitatea in care a venit acolo. Apoi i-as multumi si m-as aseza pe scaun.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa