Hai sa declaram Curtea Constitutionala... // .. Neconstitutionala !! Sa iesim in strada si sa demonstram impotriva acestor nebuni in roba, care mai au putin si declara furtul legal in Romania !!!

propunere // io, in calitate de cetatzean costitutzional, treaz si nebaut, fac, in cunostintza de cauza si in virtutea dreptului meu constiutional de a propune, urmatoarea propunere propusa la toata lumea: sa le schimbe, domle. robele alea. ca cand se uita unu la altu si se vad asa rosii, devin nostalgici, se cred tribunalul suprem al rsr. sa'i puie in negru, ca tot se poarta ca cioclii. propui pe domnu general voicu sefu lor !

help me // Sa mor io daca am priceput ceva din articol si nici argumentatia CCR :(( rog autorul sa traduca si pt mine sau cineva un binevoitor

Tudore io cred ca e cam as! // Inainte de de a veni explicatiile acestor bosorogi, precum au luat aceaa decizie de a suspenda- practic tot ANI? Boc Prim ministrul a promis ca va veni cu o Ordonanta de Urgenta si v-a corecta -ce acesti bosorogi -au spus ca nu e in constitutional cu legea ANI. Bosorogii, aflind asta! Ce au facut , si-au zis ei , mai confrati, iauzi ce zice asta mic ca vrea sa faca, ia sa-l oprim noi , pentru ca putem. Si atunci au zis ca : Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, [...] constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.” In alte cuvinte , mai D-le premier timp de 45 de zile tu nu poti modifica ce am vrut noi timp de 45 de zile. Astia-s putrezii de la CCR. Cu astia vrem sa modrnizam noi Ro, Guvernul si Societatea? forget about it.

nivelul tupeului e pe culmi... // nivelul tupeului e pe culmi paroxistice. oricum din punctul meu de vedere faptul ca manjitzii astia de la ccr s-au expus opiniei publice cu ineptia asta (pe care prin analogie se pot desfiintza aproape toate institutziile statului - bravo D-le Tapalaga), imi arata faptul ca au fost presatzi puternic sa faca treaba asta (inclusiv din randurile lor). Inseamna ca politrucii mafiotzi nu mai tolereaza sa le fie vazute averile de catre totzi muritorii ce platesc taxe ca ei sa aiba de unde sa fure.... plus ca la cat de redusi sunt, nu pot sa le manareasca si pot sa cada usor in penal......

revolutie // la astia ar trebui sa le sucim gatul

azi unii au protestat // la guvern, pentru lefuri. sunt dascali. pe vremuri, dascalii erau cei ce dadeau tonul in societate. daca tot vor sa fluiere, sa mearga dom'le si la ceceul ala, ca zau, acolo m'asi duce si eu, sa;i sprijin si sa'i felicit. domnilor si mai lesa doamnelor dascali, inainte sa ceretzi dela tzara, intrebatzi'va ce putetzi face pentru tzara. asta e citire dela un democrat adevarat, nu dela ilici sau pontulescu, invrajbitorii de neam.

bulz eye! // marfa, ce tare, inca una. ce ma mai uimeste romanica asta. sincgurul poporu cu: hotul "inca neprins" negustor cinstit! cine catalogheaza hotii? niste inepti cu liceu.

Cred ca randurile de mai jos spun totul // AlexandruTocilescu (regizor): "Scrisoare către ţara mea. Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei. Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun "omul simplu, de pe stradă", omul căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde gîngurelilor unui bebeluş. Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cît timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane). Avocatul care-mi promite că va cîştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, pe care i-am dat soţului ei, venit la întîlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plata taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editură foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc, şi literatură erotică, pe lîngă care graffiti-urile din WC-urile şi gările publice sînt suave declaraţii de amor. Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să-i promovezi cărţile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el... Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă

Cred ca randurile de mai jos spun totul // Nu-mi iubesc ţara. Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămîni (plus în vacanţele şcolare). Redacţia la care m-am angajat are două birouri pentru redactori - unul pentru făcut sex - şi un art director care ilustrează un articol despre cartea Golful francezului cu două fotografii: una cu o lagună şi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII şi zîmbeşte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistenţele mele, multe, năduşite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Şi nici pentru corabie.Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi art şi e şi director,că numai el poate să aplice, în Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia - cu mîini înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie împotriva lui. Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe. Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă oricît de multe rele s-ar întîmpla în ţara asta, oricît de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel

Cred ca randurile de mai jos spun totul continuare // Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă, din cînd în cînd, o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele. Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor care mă pot exclude din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare. Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul "c'eşti copil" sau "mă laşi?!" sau a celor care transformă iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă. Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind, într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi. Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţii lălîi despre salarii enorme, furt la factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot românul moţăie: învîrteli, băşcălii, ogici, ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, incesturi de patru stele. Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu m

Cred ca randurile de mai jos spun totul continuare // Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune. Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar.Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţi care devin guvernatori interesaţi.Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte. Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1 Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circa de poliţie, înmormîntări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Paraschiva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei şi comentariile profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?". Mă obosesc profesioniştii televiziunilor, chiar şi fără comentarii. Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, în clipa imediat următoare, descoperă

Cred ca randurile de mai jos spun totul continuare // un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat. Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali,despre insinuările cutărui senator,despre sforăitul din Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am obosit să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria ,şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători-titraţi, distracţie-pe- cinste. Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără. Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care să-i confere acest drept. Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extra-ordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor. Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu,

Cred ca randurile de mai jos spun totul continuare // Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni. Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, să le cer oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate. Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic.De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara . De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei. De aceea spun că nu-mi iubesc ţara .Mi-a mai rămas,totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc.Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea. " Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi, declară invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat că media românescă e vinovată pentru genocid cultural. Cred ca aceste ganduri le au toti care au parasit tara intrun fel sau altul si de jumatate din cei ramasi.

domnu' mihai // a fost lung, da apasat. ai spus cam tot. eu am fost plecat douazeci si cinci de ani, fugit de drag de iepoca de aur... am revenit acum doi ani, dar tot mai tzin un picior afara. just in case.. asa'i cum zici, acolo tzi se face dor de tzara. am revenit dupa aderare si sperand in schimbare. in asti doi ani, n'am vazut nimic altceva decat ceia ce ai spus cu mult of. dupa diktatura, avem demokratura. ma paste gandul sa fac cale intoarsa. macar pentru confort....

din pacate // Da, din pacate asa este, cea mai mare parte din romani gandesc asa, cea mai mare parte din romani sunt dezamagiti si demoralizati. Dar lucrurile stau asa de cand ma stiu. Nu imi aduc aminte sa fi vazut vreodata in jurul meu mai multi romani optimisti decat pesimisti, mai multi oameni hotarati sa incerce sa faca ceva aici decat oameni nerabdatori sa scape din tara. O cunostinta din Germania care a locuit un an in Bucuresti mi-a spus impresia ei despre tara noastra: sunt multe probleme aici, dar oamenii doar se plang si nu incearca sa schimbe nimic. Daca vrem sa schimbam ceva, poate ar trebui sa incepem cu atitudinea noastra.

CCR sau caruta cu rebuturi/ratati // se pare ca boala secolului este maladia alzheimer sau dementa senila apare cu precadere la persoanele varstnice. in prima faza se manifesta cu pierderi de memorie nevinovate puse pe seama oboselii,a varstei. cei 9 batranei din CCR daca nu au fost scosi la pensie pana acum pe caz de boala ca poate nu s-au controlat la medic, ar trebui urgent pensionati ca au depasit de mult limita de varsta si vechimea. au dat destule condamnari in magistratura inca de pe vremea lui ceausescu, au fost pusi la CCR de iliescu, au trecut de constantinescu, l-au pacalit si pe basescu iar pe deasupra acum se mai tin si de prostii/hotii/smecherii se cred cei 9 cavaleri ai apocalipsei. escroci. afara!!!!

Ceea ce nu va reusi NIMENI // sa ma convinga este ca niste oameni crescuti, formati profesional in comunism pot (si nu numai ca pot dar o si fac) da lectii in democratie. Aici trebuie neaparat reglementat cumva. Altfel degeaba s-a facut ... revolutie (oricum Iliescu isi rade in barba!!!).

Stiti ce e interesant? // Interesant e ca toata lumea vede ca aceasta tarasenie este un abuz clar din partea acestei curti si nimeni din factorii decizionali nu ia pozitie si masuri. Dupa mintea mea acesti oameni ar trebui destituiti si arestati pentru subminarea ordinei de drept.

hotararea CCR nu este legala... // ilegalitatea ei, rezulta din pacate, atat din dispozitiile Costitutiei, cat mai ales din ultima parte a motivarii - interdictia promovarii unei ordonante de urgenta, caz in care judecatorii CCR au savarsit un abuz, intrand in domeniul altei puteri constituite in stat, prin nerespectarea dispozitiilor art. 1 din legea fundamentala - din cate cunosc, este unul din putinele cazuri in care CCR si-a asumat rolul de legiuitor pozitiv, prin interdictia promovarii de catre guvern a unei ordonante de urgenta... judecatorii CCR, au savarsit in acest caz infractiunea de abuz in serviciu, indiferent daca stiau sau nu ca sunt controlati de ANI - parchetu` si justitia ar trebui sa afle care a fost motivul acestei motivari.... guvernu` si ministru justitiei, ar trebui sa puna in functiune Parchetu` General pt. ca fapta are caracter penal.... prin aceasta hotarare ne-am intors in urma cu 20 de ani...

Rezolvarea problemei ???? // .printr-o Ordonanta de Urgenta ,activitatea ANI sa fie transferata ca o sectie a DNA-ul,care nu are acele "neconstitutionale" inventate de cei 9 ccr-isti.

Suntem ghetoul Europei // Suntem ghetoul Europei, o spun desi incerc zi de zi sa-mi schimb atitudinea de carcotas pe care orice roman o are din nastere. Cand e de cartit impotriva a ceva avem tot timpul argumente si suntem primi. Deci romanul s-a nascut critic si nu poet. De ce ghetoul Europei? Pentru ca desi facem parte dintr-un oras mare,civilizat, dezvoltat cum este Europa suntem un cartier rau famat. Unul in care legea gandita pentru binele si interesul tuturor cetatenilor nu se aplica. Se aplica insa legea gastilor: Guvernul, grupurile de interes mai nou si Curtea Constitutionala s.a. Strainii, a se citii investitorii, se incumeta cu greu sa treaca prin aceasta parte a orasului de frica sa nu fie talhariti. In down-town cei mai multi cersetori provin din acest cartier al orasului. Autoritatile parca au uitat de aceasta parte a orasului, peste tot risti sa-ti rupi masina in gropi, canalizarea de infunda pentru ca cei de la apa-canal nu au mai trecut prin cartier din anii 60 iar daca vrei sa bei un pahar de apa contaminata cu diverse bacterii (pentru ca tevile sunt vechi si ciuruite de gloantele mafiotilor) risti sa inunzi o strada intreaga. Bolnavii din aceasta parte a orasului nu se duc la Clinica Universitara Centrala ci se trateaza in garaje la doctori la care daca nu le impingi ceva nu-ti deschid usa. In contrast cu cladirile gri si scorojite si baracile improvizate ale celor mai colorati decat ceilalti se ridica cate o casa frumoasa ca cele pe care le vezi cu gramada in celelalte cartiere ale orasului. Sunt casele mafiozilor sau a bulibaselor care aplica numai legile bunului lor plac ignorand legile care se aplica in celelalte parti ale orasului. Ei conduc aceasta parte a orasului. Multi au plecat de frica lor spre alte cartiere ale orasului lucrand pe bani putini pentru ca venea din ghetou. Acesta este un pamfle orice asemanare cu realitate desi exista, este reala.

Hackeri sa facem statul functional // Intamplarile din ultimile saptamani cand hackerii romani au atacat site-urile unor importante ziare occidentale in care romanii au fost asimilati cu tiganii imi sugereaza o idee. Atata timp cat in spatiul institutional functioneaza institutii care protejeaza pe fata mafia (Curtea Constitutionala, Curtea Suprema de Justitie, Antenele, RealitateaTV) singura cale care a mai ramas in lupta cu acest sistem este atacul informatic. De aceea ce ar fi daca dupa recenta decizie a CC in numele a miloane de romani, hackerii le-ar da un aversiment si i-ar tine sub o presiune continua pana revin asupra deciziei ANI?