Si in acest an, ca si in ultimii 10, aproape ca mi-a venit sa-mi inchid telefonul de Sarbatori datorita invaziei de SMS-uri trimise in masa de diverse cunostinte mai mult sau mai putin ocazionale. Dezvoltarea exploziva a tehnologiei de comunicatie a adus dupa sine o multime de aberatii, de parodii aproape monstruoase ale poate celei mai umane trasaturi dintre toate: comunicarea. Dintre acestea, insa, nici unul nu e mai devastator pentru mine decat fenomenul SMS-urilor si mailurilor de felicitare in masa.

Tot felul de persoane dintre care pe unele de abia le cunosc, imi transmit mesaje romantat-siropoase cu formulari usor arhaice, de genul „Fie ca Lumina Sfanta a Pastelui sa pogoare …” Semnat Ramona. Ramona cine?? Nu spune. Se presupune ca ar trebui sa o stiu.

Ce isi imagineaza, oare, ca realizeaza cei care fac asa ceva? Ar trebui sa ma bucur? Pentru ca am fost pus de o secretara pe o lista de distributie? Actul felicitarilor de sarbatori e unul profund uman, foarte personal, intim aproape. El merge de la apropiat la apropiat, de la prieten la prieten, e o manifestare a preocuparii pe care o avem pentru ceilalti, a faptului ca ni-i dorim aproape, in ciuda distantei, in aceste momente speciale. Cum cred cavalerii bulk-ului ca pot reda aceste sentimente trimitand acelasi text in masa la sute de oameni?

Citeste continuarea si comenteaza pe blogul lui Adrian Stanciu.