In 1990, numarul total al elevilor din invatamantul preuniversitar era de 4.87 milioane. Pana in 2008, numarul acestora scazuse cu aproape 30%, ajungand la 3.43 milioane.

In 1990, numarul total al profesorilor din invatamantul preuniversitar era de aproximativ 258.000. In 2008 numarul acestora era de 244.000, respectiv cu 5.6% mai mic decat in 1990.

Cu alte cuvinte, in timp ce numarul de elevi a scazut cu 30% numarul profesorilor s-a redus cu mai putin de 6%, astfel ca raportul elevi/profesori a scazut in ultimii 20 de ani de la 19 la 14.

Putem interpreta aceste cifre in doua moduri:

1. Numarul de profesori nu a scazut pe masura scaderii numarului de elevi pentru ca guvernul nu a reformat sistemul. Daca gandim asa, rezulta foarte simplu ca in invatamant ar trebui reduse cel putin cateva zeci de mii de locuri de munca.

2. Locurile de munca au fost pastrate in incercarea de a creste calitatea invatamantului, scaderea numarului de elevi ce revin unui profesor determinand o crestere a perioadei de timp pe care profesorul o poate dedica fiecarui elev in parte.

Daca gandim asa, atunci imbunatatirea raportului elevi/profesori in ultimii 20 de ani ar trebui sa se reflecte intr-o crestere a calitatii invatamantului romanesc. Ce observam insa? Ca niciodata dupa Revolutie, invatamantul nu a stat mai prost decat acum.

Concluzia

Este absolut legal ca sindicatele din invatamant sa protesteze atunci cand profesorilor nu le convine ceva, la fel cum tot legal este si faptul ca 175.000 de profesori au dat in judecata guvernul pentru a obtine majorarile salariale promise de toata clasa politica prin legea 221/2008, insa ma intreb cat de morale sunt aceste actiuni.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Cristian Orgonas.