Dl Patriciu nu e singurul care apare in aceasta situatie ciudata in dezbaterea publica: e sprijinit de cei care il ataca. E sprijinit prin faptul ca e atacat in moduri si pentru motive ridicole. Atat de ridicole incat cineva care le citeste ar putea crede ca nu exista alte motive serioase pentru care cineva ar putea sa-i faca un repros omului de afaceri, scrie Doc, pe blogul lui.
Citesc si recitesc materialul de prima pagina din Evenimentul Zilei, “Planul secret al lui Patriciu”, nu reusesc sa-mi dau seama care anume e dezvaluirea, alta decat ca un om de afaceri pune la cale o afacere. Evident ca e secreta; niciun om de afaceri serios nu ar vrea sa-si faca cunoscute planurile de afaceri inainte sa le puna in practica, nu inteleg de ce i-am putea cere asta dlui Patriciu mai mult ca oricarui altcuiva aflat in situatia lui.
Investigatia EvZ a descoperit planul secret:
"Sute de magazine pe roti, ultra-functionale, adaptate tehnic pe platforme de TIR, vor impanzi zonele urbane de locuinte. Initial, reteaua va deveni functionala in Bucuresti. Apoi, in marile orase. Se va vinde orice: de la paine si apa, la tigari si vata. Costul chiriilor este eliminat, iar cel al transportului mult diminuat. De ce? Pentru ca magazinele sunt mobile, se autoaprovizoneaza si au propriul spatiu. Efectul? Vor vinde sub preturile pietei, marfurile avand adaosuri 'prietenoase' datorita investitiilor reduse".
(EvZ)
Bun, si care ar fi problema cu asta? Stati sa ne intelegem, vorbim de ceva afacere facuta pe spezele Statului? Vreo creanta cedata, niste datorii sterse sau amanate de acelasi stat? Vreun contract de explorare transformat pe sest intr-unul de exploatare prin legi si decizii date cu dedicatii? Manipularea bursei cu complicitatea tacita a oficialitatilor? Nu? Si atunci, care e problema? Problema autorilor articolului:
"CINE CASTIGA. Dinu Patriciu. In umbra magnatului, un imperiu comercial se ridica discret, sfidand criza si speculand saracia.
CINE PIERDE. Intreprinzatorul de cartier. Chioscul non-stop de la coltul blocului in care locuiti este amenintat de faliment".
Problema mea e ca presa nu mai pare capabila sa faca distinctia intre practici cat se poate de reprobabile, cum sunt cele enumerate de mine mai sus, si afaceri care par, pana una alta, cat se poate de legitime. Nu doar “magnatii” ci orice fel de intreprinzatori vor sa-si ridice “imperiul comercial”, sfidand criza. Nu saracia e speculata, ci mai degraba comoditatea, dar nu vad de ce asta ar fi o problema. De asemenea, nu inteleg de ce printre cei care castiga nu sunt enumerati cumparatorii, care vor avea acces mai usor la produse mai ieftine. De asemenea, nu vad nicio problema daca afacerea asta risca sa scoata de pe piata altele cu acelasi obiect. E ceva ce se numeste “competitie” si, da, dlor ziaristi, este un lucru bun. E un castig, nu o pierdere.
Pe scurt, daca Dinu Patriciu intentioneaza sa faca, de data asta, o afacere nu doar de succes ci si corecta (adica, in cazul marelui corporatist, in principal fara aportul unui stat excesiv de prietenos si de darnic), atunci nu pot decat sa-i urez succes.
Comenteaza pe Inventarul stricaciunilor politice.
2
4
