Martie 1938: Sub presiunea Germaniei fasciste si a Partidului National Socialist austriac, cancelarul Kurt Schuschnigg incearca sa organizeze un referendum pentru a intreba poporul austriac daca vrea sau nu sa se uneasca cu Germania. Pe 11 martie, nazistii austrieci organizeaza o lovitura de stat, urmata a doua zi de anexarea Austriei, eveniment ramas in istorie sub numele de Anschluss. Pe 12 martie 1938, sub privirile indiferente ale restului Europei, incolteau semintele celei mai mari conflagratii mondiale.

Februarie 2010: Deficitul extern al Greciei depaseste 130% din PIB. Ultimele eurobonduri grecesti vandute pe pietele financiare externe au pierdut deja aproape 20% in mai putin de o luna. Ministrul de finante al Greciei, George Papaconstantinou, e ba la Beijing sa vanda 25 miliarde de eurobonduri, ba la Davos sa-i linisteasca pe deja ghinionistii posesori de hartie greceasca. Statul grec e in pragul colapsului, iar populatia vrea sa iasa in strada pentru a cere salarii si locuri de munca.

Un “default” financiar al Greciei ar implica atragerea in aceasta tornada si a altor tari. Expresia “nu-i imprumutati pe PIGS” (Portugalia, Irlanda, Grecia si Spania) e deja un leitmotiv in salile de tranzactionare ale marilor banci.

Scenariul seamana foarte mult cu cel din septembrie 2008, cand banca Lehman Brothers a dat faliment. Cuvantul salvator, si atunci ca si acum, pare a fi unul singur: bailout.

Definind termenul, dictionarele etimologice fac referire la procedeul de scoatere a apei dintr-o barca pe cale sa se scufunde. Ulterior, acesta a ajuns sa denumeasca scoaterea cuiva din inchisoare pe cautiune. De aici deriva si noul sens, plamadit in acele zile amenintatoare din septembrie 2008. Atunci, statul american a fabricat in pripa un plan de rascumparare a activelor toxice ale celorlalte banci, in valoare de 700 miliarde de dolari, pentru a impiedica prabusirea unui intreg sistem bancar.

De data aceasta, muribundul nu mai este o societate privata, ci economia unei tari europene mijlocii. Europa a intors iar, istoric, privirile pana cand aceeasi Germanie, aflata inca in convalescenta dupa gripa subprime din ultimii doi ani, a sarit din asternut realizand ca euro scade la fel si la Atena si la Berlin. Daca firmele grecesti si mai ales bancile vor falimenta, primele afectate vor fi bancile germane, tapetate cu hartie de non-valoare greceasca, si ceilalti investitori germani, care nu vor recupera nici macar o maslina de la debitorii greci.

Ieri, intampinata cu surle si trambite pe pietele financiare (vezi din nou 18 septembrie 2008, data anuntului de bailout al lui Paulson), Germania si-a exprimat intentia de a face bailout cu economia greceasca.

La americani, dupa doi ani s-au intors la contribuabili jumatate din cele 700 miliarde din bailout, cu dobanda aferenta. La greci, daca acest lucru nu se va intampla, peste doi ani ministrul de finante al Greciei se va numi Wolfgang Schäuble, iar casarea farfuriilor sparte dupa paranghelie va trece tot in atributiile contabililor Bundestag-ului.

Dar Grecia e doar o tara din PIGS. Ce se va intampla cu ceilalti purcelusi? Pai napoleonii au mai salvat o data economia iberica, iar irlandezii, saracii, ar putea sa treaca din nou de la euro la sterlina. Usor-usor, dupa multinationale vor aparea multinatiuni, dupa fuziuni de mari companii vor aparea bailout-uri de tari si, fara sa se traga nici macar un foc de arma, vom avea din nou sfere de influenta, de data aceasta economice, totul gratie providentialului bailout.

Mergand mai departe cu acest scenariu coplesitor, vom ajunge si la dureroasa intrebare: noua cine o sa ne faca bailout? Mai intai sa vedem la cine avem datorii mai mari: la austrieci, la nemti, la francezi (vezi Renault, Sanofi-Aventis, Lagrange etc)?

Sau poate ne va sari in ajutor cu un bailout Unchiul Sam, salvatorul de serviciu, care tocmai si-a sprijinit la Radauti umbrela cu rachete. La urma urmei, PIB-ul Romaniei e mai mic decat bailout-ul pentru marele asigurator AIG. Si uite asa, la un posibil referendum toti romanii vor dori un ministru francez la justitie, un german la finante, un austriac la transporturi si musai un american la aparare. Vom avea si autostrazi si turism, pensia lui Florea Geica va deveni mai mica decat a domnului Kohl, iar veniturile cumulate ale doamnei Andronescu nu le vor mai intrece pe ale Herthei Muller. Pe ecranele televizoarelor Carla Bruni o va scoate din prime time pe Elena Udrea, iar mogulul Berlusconi ii va eclipsa pe baronii autohtoni.

In cazul Anschluss-ului, poporul austriac s-a eliberat abia dupa sapte ani cu ajutorul armatei ruse; in cazul bailout-ului se vor elibera doar tarile dispuse sa munceasca din greu, pe bani putini, si care vor renunta repede la orgoliile nationale.

Dar daca tot ne ocupam de scenarii, sa mai propunem unul: Romania insasi ar putea pune de un bailout micut; oare nu cumva avansul de 100 milioane dat Moldovei este doar inceputul?