Partidele romanesti n-au doctrina. Este un lucru care tine de domeniul evidentei. Liberalii au ingrosat administratia si au crescut deficitul public. Socialistii au privatizat Petromul in conditii dezavantajoase pentru stat. Iar democrat-liberalii vor sa-si elimine trandafirul din sigla pentru a deveni populari. Si, in mod logic, cand partidele n-au doctrina, doctrinele raman si ele fara partid. Un bun exemplu este cea ecologista. Unii ar putea sa puna faptul pe seama interesului scazut al electorilor romani pentru ideile verzi.
S-ar putea intr-adevar ca grija zilei de maine sa fie mai importanta in aceasta perioada de criza economica. Totusi, ar trebui sa ne amintim ca la inceputurile dificile ale noii noastre democratii, in 1990, ideile ecologice aveau destula cautare. Existau atunci doua partide, Partidul Ecologist Roman si Miscarea Ecologista Romana, ambele reprezentate in Parlamentul Romaniei. Unul dintre liderii miscarii ecologiste de atunci purta numele cum nu se poate mai potrivit de Dolphi Drimer. Din pacate insa, dl. Drimer nu visa la paduri dese si ape limpezi ci la modul in deseurile se pot transforma in combustibil si (mai ales) intr-o substanta inodora cunoscuta sub numele de bani. In acest scop, dl. Drimer a adus o cantitate apreciabila de deseuri din Germania (daca imi amintesc bine) declansand un imens scandal. In atari conditii nu e de mirare ca am ramas fara MER, fara PER si in general fara ecologie pe scena politica pentru o bucata de vreme. Timp in care dl. Drimer a continuat sa fabrice bani folosind o universitate privata numita fireste tot “ecologica”, si a fost implicat la un moment dat intr-un scandal legat de acordarea de diplome universitare false. Il putem considera ca un precursor al sistemului universitar romanesc actual.
Citeste restul materialului si comenteaza pe blogul lui Doc.
