Imediat ce a fost anuntata participarea Romaniei la scutul antiracheta american, discutiile s-au axat pe reactia Rusiei. Presedintele Basescu a tinut sa precizeze: scutul nu este indreptat impotriva Rusiei. Reactia Moscovei era asteptata cu interes, iar ministrul de externe Lavrov a spus ca Rusia "asteapta o reactie exhaustiva" privind amplasarea scutului in Romania. O schimbare radicala de la amenintarea cu amplasarea unor rachete de ultima generatie in Kaliningrad, cum a reactionat la anuntul ca Polonia va gazduu scutul.

Presa rusa trebuie sa faca ceva valuri, e normal, mai ales presa afiliata armatei si cercurilor militare, in schimb administratia de la Kremlin are o reactie soft la anuntul facut de presedintele Traian Basescu. Seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, a spus ca Rusia asteapta explicatii exhaustive de la americani si ca regimul Marii Negre e reglementat de Conventia de la Montreux. Numai ca este clar, Romania va gazdui elemente terestre ale scutului american.

Este mult calm si lipsa de inversunare si amenintari in reactia Rusiei, desi ne asteptam ca macar declarativ sa fie ceva mai dura. Ar fi fost insa interpretata reactia exact in cheia care trebuia: decizia de amplasare a elementelor scutului in Romania a fost discutata la nivel ruso-american, mai mult ca sigur, si ea apare intr-un context mult mai larg si mai complex al discutiilor intense bilaterale intre cele doua capitale, Washington si Moscova.

Un pic de istorie recenta. Cand administratia Bush a convenit cu Cehia si Polonia amplasarea unor elemente ale scutului antiracheta - un radar in prima tara si rachete de interceptare in cealalta - Rusia s-a simtit direct amenintata, argumentand ca amplasarea - in imediata sa apropiere - a acestora distruge echilibrul strategic global. Moscova a spus ca radarul are scopul de a-i spiona miscarile, iar rachetele de interceptare ar ptuea avea focoase nucleare.

Mai mult, Rusia a considerat ca Statele Unite tin sa o umileasca prin amplasarea scutului in ceea ce a fost zona sa de influenta, in tarile fostului Pact de la Varsovia si ca aceasta miscare ar reporni o noua cursa a inarmarilor de tip razboi rece. In ciuda tuturor asigurarilor ca scutul ar proteja impotriva rachetelor iraniene - argument care nu a satisfacut Rusia, considerand ca era mult mai relevanta amplasarea acestor sisteme in Turcia, nicidecum in Polonia sau Cehia - rusii au luat decizia de a trece la amenintari si au anuntat ca vor amplasa rachete in Kaliningrad, in enclava lor din inima Europei.

La un moment dat, Moscova a amenintat si ca va bombarda bazele militare americane de pe teritoriul celor doua tari, acolo unde vor fi elementele scutului. Retorica belicoasa a Rusiei este menita sa ii faca nervosi pe europeni, a spus Pentagonul, convins ca amenintarile nu vor fi duse la indeplinire. Astfel amenintarile nu au avut rezultatul scontat, iar administratia Bush a continuat planul stabilit.

In aceste conditii, rusii au schimbat tactica si au propus SUA, la summit-ul G8 din Germania, din 2007, sa colaboreze si a oferit o alternativa: in locul amplasarii in Cehia si Polonia a radarului si rachetelor de itnerceptare sa fie folosita o statie radar ruseasca din Azerbaidjan. Americanii au cerut acces nelimitat la facilitatile ruse, iar discutiile s-au impotmolit. Discutia despre scutul american antiracheta trebuie privite in contextul unor tratate ruso-americane privind dezarmarea, START si a tratatului privind rachetele antibalistice (ABM Treaty - Anti-Balistic Missile Treaty).

In 2002, SUA s-au retras unilateral din acest tratat, care data din 1972, din dorinta lor de a face posibila construirea scutului antiracheta, ideea careia rusii i s-au opus cu vehementa. Americanii argumentau astfel prin dorinta de a se proteja de posibilele atacuri ale statelor teroriste. La o zi dupa retragerea SUA din Tratatul ABM, rusii s-au retras din tratatul START II, acord care a expirat la sfarsitul anului 2009.

Scutul in Romania, urmare a resetarii relatiei dintre SUA si Rusia

Schimbarea administratiei de la Washington a adus primele semnale conciliante din partea Rusiei. Obama anuntase inca din campanie o regandire a scutului antiracheta, iar in momentul in care acesta a preluat mandatul, Rusia a anuntat ca renunta la amplasarea de rachete in Kaliningrad. Premierul Vladmir Putin s-a declarat "moderat optimist" privind relansarea relatiei SUA-Rusia si prima intalnire a celor doi presedinti, Medvedev si Obama, a fost asteptata cu nerabdare.

Ea a avut loc in aprilie 2009, la Londra, inainte de summit-ul G20. Cei doi au discutat despre inceperea negocierilor privind un nou tratat de control al armamentului, care sa inlocuiasca START II (Strategic Arms Reduction Treaty - tratatul de reducere a armamentelor strategice), ce urma sa expire la sfarsitul anului. Aflat in vizita la Moscova in iunie 2009, Barack Obama a vorbit despre o resetare a relatiilor dintre cele doua tari.

Mai mult, el a subliniat ca "viitorul nu apartine celor care aduna armate si lanseaza rachete" si a propus Rusiei eforturi comune pentru stoparea proliferarii nucleare. Discutiile, negocierile asupra acordului START au devenit prim obiectiv si din dorinta de a marca si simbolic reincalzirea relatiilor dintre SUA si Rusia. Totusi, negocierile s-au dovedit mult mai complicate decat se asteptau cele doua parti, iar Moscova considera aceasta resetare a relatiilor mai mult o retorica americana.

Conditia lor in negocierile pentru START era renuntarea la scutul antiracheta, proiectul administratiei Bush atat de sfidator, pana la urma, la adresa ingrijorarilor Moscovei. Anuntul din septembrie al administratiei Obama de renuntare la proiectul initial de scut antiracheta a surprins in mod placut Kremlinul, care a vazut in asta un prim semn al resetarii relatiei. Chiar daca mai sunt chestiuni privind noua configuratie a scutului care trebuie discutate, niciunul dintre ele nu mai ingrijoreaza Moscova in masura in care o facea vechiul proiect.

Totusi, aceasta atitudine s-ar putea schimba daca Rusia va avea impresia ca SUA poate obtine "capacitatile primului atac" impotriva Rusiei. Obama a fost dur criticat de catre oponentii lui de-acasa si de state europene, acuzat ca ar fi cedat presiunilor Rusiei. Printre dezamagiti au fost, fireste, Cehia si Polonia, care s-au simtit abandonate si care au sustinut ca America are acum alte zone de interes, nicidecum Europa Centrala si de Est.

Turneul in zona al vicepresedintelui american, Joe Biden, a avut drept scop linistirea acestor tari si reafirmarea statutului lor de parteneri ai SUA. Moscova, in schimb, pare sa fie relativ mai linistita, motiv prin care se explica si reactia avuta la amplasarea interceptorilor teresti in Romania in 2015. Discutiile privind acordul START s-au intensificat spre sfarsitul anului 2009, cei doi presedinti dorind o semnare a acestuia inainte de finalul anului, ceea ce nu a fost posibil.

In ianuarie 2010, presedintele Dmitri Medvedev spunea ca acordul e finalizat in proportie de 95%, negocierile urmand sa fie reluate in aceasta perioada. Presedintii Dmitri Medvedev si Barack Obama au stabilit in iulie obiectivul de a aduce numarul de focoase nucleare in intervalul 1.500-1.675 pentru fiecare dintre cei doi fosti inamici ai Razboiului Rece, iar numarul de vectori capabili sa le transporte intre 500 si 1.100. Cum este lesne de inteles, contextul este mult mai larg, negocierile au fost pe mai multe planuri si fiecare a avut ceva de castigat si a facut concesii. Amplasarea scutului antiracheta in Romania este o concesie a Rusiei, dupa reactia avuta de Lavrov. O concesie care insa confirma Romaniei un statut si o relevanta in aceasta zona din punct de vedere geostrategic. Rusii trebuie sa aiba declaratii de opozitie la aceasta idee, insa, in realitate, chiar si analisti de la Moscova, au spus ca decizia a fost luata de comun acord, intre Rusia si SUA.

Ambasadorul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, a spus ca SUA nu si-au respectat promisiunea de a informa Rusia despre actiuni de dezvoltare a scutului antiracheta si le transmite celor doua administratii - care au asigurat ca elementele de pe teritoriul Romaniei nu sunt indreptate impotriva Moscovei - ca reflecta o teorie freudiana: au ganduri privind o posibila tinta Rusia, altfel de ce ar tot asigura ca nu e asa cand nu au fost intrebati despre asta? Reconfirmarea statutului de partener strategic al SUA, protectia impotriva oricaror posibile amenintari cu rachete si putere de negociere cu Rusia sunt principalele avantaje ale amplasarii elementelor scutului antiracheta in Romania.

Este o dovada ca ne aflam in joc, in jocul regional in special, lucru important in contextul in care Romania are puternici concurenti in regiune, dar si aspiratia de a juca un rol pregnant.

Scutul lui Bush vs. scutul lui Obama

Proiectul initial viza apararea impotriva rachetelor cu raza lunga de actiune, in timp ce - odata cu reanalizarea amenintarilor - noul proiect are in vedere apararea impotriva rachetelor cu raza medie de actiune.

Scutul lui Bush nu acoperea in totalitate teritoriul Romaniei, sudul si estul ramanand vulnerabile. Noul scut acopera intreg teritoriul. Vechiul sistem prevedea amplasarea unui radar in Cehia si a 10 interceptoare de rachete balistice cu raza lunga de actiune in Polonia pana in 2013. Noul sistem, bazat pe elemente mobile, ar urma sa implice amplasarea, pana in 2015, in Cehia si Polonia, a unor rachete de tip SM-3, concepute pentru a distruge rachete balistice cu raza scurta si medie de actiune.

Conform noului plan, Statele Unite ar urma sa stationeze nave cu interceptoare SM-3 la bord in in Mediterana in 2011 si interceptoare SM-3 mobile pe uscat, in Europa Centrala, implicit si Romania, pana in 2015.