”Cind vad un adult pe o bicicleta ma simt increzator in viitorul omenirii” ar suna traducerea, desigur imperfecta, a unui fraze a lui H.G.Wells. Un drum la Copenhaga ar transforma desigur in entuziasm simpla incredere a autoruluiRazboiului lumilor: capitala daneza pune gratuit la dispozitia biciclistilor fideli sau ad-hoc un numar de peste 2000 de biciclete publice, utilizabile intr-un perimetru precis, pe mai bine de 100 de rute urbane, sub asistenta permanenta a unor ateliere specializate.
Bicicleta e parte esentiala din cultura urbei, iar asocierea dintre Copenhaga si bicicleta are o notorietate internationala abil administrata. In cursul unei vizite din 1997, Presedintele american Bill Clinton primea si el o bicileta - ”City Bike One” desigur - gest destinat sa impulsioneze faima globala a bicicletei daneze.
Bicicleta i-a adus orasului o excelenta reputatie ecologica, rasplatita intre altele cu distinctia ”Best low carbon transport and technology”, in 2008, la Tirgul Mondial de Turism de la Londra. Nici conferinta ONU privind schimbarile climatice, in plina desfasurare, nu ar fi putut avea asadar o gazda mai potrivita. Sutele de sefi de stat si de guvern, miile de experti si negociatori, functionarii internationali si activistii principalelor ONG-uri specializate, ziaristii din intreaga lume vor putea constata pe viu beneficiile certe ale bycyklen.
Summitul de la Copenhaga a fost anticipat de angajamente, dezbateri publice la scara nationala sau globala, dileme stiintifice si morale, scandaluri mediatice. Cauza ecologica, desi departe de a fi consensuala, pare sa faca totusi obiectul unui interes universal: nu exista state sau lideri politici care sa se pronunte impotriva necesitatii de a gasi un set de instrumente - politice, economice, tehnologice - apte sa mentina echilibrul climatic.
Nu vom fi cu totii de acord ca incalzirea globala e un fapt indubitabil, nu vom concluziona unanim ca temperatura Pamintului creste preponderent din vina omului, nu vom ceda pina la ultimul consensului mediatic cu privire la iminenta unei catastrofe ecologice. Totusi ne va fi probabil imposibil sa nu admitem cu totii ca urmatorul ciclu tehnologic al umanitatii se va intemeia in mod necesar pe o exploatare mai responsabila a resurselor planetare si va viza (re)stabilirea unui raport mai armonios cu natura.
In aceste zile, la Copenhaga se va vorbi mult despre tonele de gaz cu efect de sera, despre hectarele de padure defrisata, despre kilometrii patrati de savana transformata progresiv in desert. Pe buna dreptate. Si totusi, asa cum numerele nu descriu exhaustiv realitatea, nici cifrele poluarii nu pot cuantifica in intregime fenomenul.
Exista si o alta poluare, mai putin perceptibila cu simturile, dar la fel de periculoasa. E poluarea spiritului
Papa Benedict al XVI-lea
Atmosfera se schimba in apropierea unei surse de noxe chimice, dar si in vecinatatea unui poluator moral. Nu doar cianurile ucid, nu doar plumbul intoxica, nu doar azbestul e cancerigen. Raspunderea noastra pentru reducerea si, la termen, eliminarea lor e limpede si de nimeni contrazisa. Se vorbeste totusi mult mai putin despre reducerea in timp a actiunii nefaste a ”marilor poluatori” morali.
A facut-o acum citeva zile Benedict al XVI-lea, intr-o interventie care a animat intreaga presa italiana si care, din pacate, nu a stirnit ecouri semnificative in afara Peninsulei. ”Ne plingem adesea de poluarea aerului care a devenit irespirabil”, a constatat Suveranul Pontif. ”E adevarat...dar exista si o alta poluare, mai putin perceptibila cu simturile, dar la fel de periculoasa. E poluarea spiritului, care face chipurile noastre mai putin surizatoare si mai intunecate, care ne determina sa nu ne mai salutam, sa nu ne mai privim in ochi.”
Surprinzator poate, pentru Episcopul Romei sursa principala a acestui nou tip de poluare este mass-media : ”prin ziare, televiziune, radio, raul ni se relateaza, repeta, exagereaza, obisnuindu-ne cu lucrurile cele mai oribile, facindu-ne sa devenim insensibili si, intr-un anume fel, intoxicindu-ne.”
Sunt cuvinte care dau o alta dimensiune si o noua urgenta sumitului de la Copenhaga, la care Vaticanul este de altfel reprezentat la nivel diplomatic. In al doilea rind, sunt cuvinte a caror imediata relevanta pentru noi ma scuteste de orice comentariu suplimentar.
0
2
