Avem liderii, politicienii pe care ii meritam, am spus mereu, fie ca era vorba despre politica interna sau europeana. Alegerea lui Herman Van Rompuy si a lui Catherine Ashton pentru cele doua noi posturi create de Tratatul de la Lisabona - o supa lunga si diluata, fata de ambitiile care au dus la ideea unei Constitutii europene - nu vor acorda UE anvergura dorita in plan international. Marii lideri europeni - britanic, francez si german - vor continua sa fie vocile Europei.

Preferatul meu era Jean Claude Junker, in ciuda criticilor referitoare la esecul de a conduce Eurogrupul in asa masura incat UE sa faca mai bine fata crizei economice. Junker este Mister UE prin excelenta, i se zice de altfel Mr. Euro - pentru ca de numele lui se leaga semnarea tratatului de la Maastricht. A refuzat sa admita moartea Constitutiei europene si a luat-o ca pe o infrangere personala. Multi spuneau ca primul presedinte al UE trebuie sa fie un european convins, iar cand Angela Merkel a vorbit despre un presedinte dintr-o tara mica a UE am interpretat-o ca pe o sustinere a lui Junker. Si Junker avea sustinere, insa opozitia britanicilor a contat mai mult.

Presedintele roman, aproape de invingatorii serii de joi
Presedintele roman, aproape de
invingatorii serii de joi
Foto: Consiliul European
Si iata ca alegerea a fost alta: premierul belgian Herman Van Rompuy. Provenind din Belgia, o tara teribil de fragmentata si cu mari tensiuni, pe care a reusit s-o scoata din criza in acest an. Analistii americani ai Stratfor - think tank, considera ca nu va fi nevoie sa se opuna Parisului si Berlinului in apararea unor interese nationale proprii. Va fi mai mult decat bucuros sa le indeplineasca ordinele.

Un politician discret, mai ales la nivel european, modest, fara un puternic profil politic si international, caruia ii va fi probabil greu sa vorbeasca de la egal la egal cu Barak Obama, Dmitri Medvedev sau Hu Jintao. Si, in aceste conditii, cum se va putea situa UE pe picior de egalitate cu tarile ale caror lideri tocmai i-am mentionat?

Lipsa de profil international a presedintelui Van Rompuy nu face decat sa accentueze rolul Inaltului Reprezentant pentru politica externa. Dar ghinion - Catherine Ashton este si ea o necunoscuta in plan international, desi apreciata la Bruxelles unde a fost comisar european pentru comert. Presa internationala este chiar mai rautacioasa: Ashton nu numai ca nu e cunoscuta international, nu e foarte cunoscuta nici in Marea Britanie, scriu jurnalistii europeni.

Multi analisti si politicieni europeni au spus ca viitorii cinci ani vor fi pierduti pentru diplomatia europeana in curs de constituire, ceea ce nu ar parea decat sa favorizeze marii lideri europeni, Merkel, Brown - deocamdata, Sarkozy, care vor continua sa fie interfata Europei cu lumea. Multi se intreaba daca favorita lui Brown ajunsa sef al diplomatiei europene va apara interesele britanice sau Parisul si Berlinul ii vor putea impune propriile agende.

Prezenta lui Ashton pe lista candidatilor pentru postul de sef al diplomatiei UE a fost oarecum neasteptata, insa odata ce David Miliband si-a exprimat preferinta pentru a ramane pe scena politicii interne, era lesne de inteles ca britanicii vor viza acest post in continuare. Mai ales ca sansele lui Tony Blair la postul de presedinte al Consiliului s-au anulat inca de la summit-ul anterior.

Nu am crezut in sansele lui Adrian Severin - nu avea nici sustinerea oficiala a administratiei de la Bucuresti si in ciuda puternicului lobby pe care si l-a facut si a campaniei asidue, nu ii vedeam pe europeni acordand un post atat de important unei tari precum Romania, considerata a nu fi un bun performer la nivelul UE. Recunosc ca la un moment dat ma gandeam cat de importanta ar deveni Romania daca Severin ar obtine postul, insa nu am cazut in capcana campaniei de presa existente, care il credita cu sanse reale.

Preferatul meu a fost David Miliband, iar in momentul in care s-a retras, dintre numele existente, nu m-a convins niciunul.

Tripleta de lideri ai UE
Tripleta de lideri ai UE
Foto: Consiliul European
Presa internationala caracterizeaza echipa de la conducerea UE - Van Rompuy, Ashton si Barroso - drept una stearsa, putin cunoscuta, modesta, de mica anvergura, o echipa de executanti, care nu ii pune in umbra pe marii lideri europeni, dar si care ingroapa idealurile avantate pe care cei care au avut viziunea unei Europe de anvergura SUA sau a celorlalte puteri mondiale le-au avut.

Urmatorii ani vor constitui proba de foc pentru toti trei. Ei vor putea fi cu adevarat evaluati, pe baza a ceea ce au facut, la terminarea mandatelor. Pana atunci insa, europenii - dezinteresati de UE dupa cum o arata prezenta la alegerile europene - par sa aiba liderii pe care ii merita.

Referinte din presa internationala

Le Monde - Un duo d'inconnus nommé à la tête de l'Europe

Liberation - UE : un Président pour la déco

Financial Times - Van Rompuy takes EU presidency

The Guardian - EU gets Belgian president and British foreign minister as Blair bows out

FAZ - Herman Van Rompuy und Catherine Ashton bilden EU-Spitze

El Mundo - Dos desconocidos sin experiencia representarán a la Unión ante el mundo