Visam asta vara, intr-o postare pe blog, asa cum incearca fetele mari sa-si viseze ursitii de Sanziene, sa gasesc incarnarea in realitate a unui om politic, care sa redea speranta in viitor si care fie un bun gospodar. Cautam un om politic care sa se ingrijeasca de interesele cetatenilor si nu doar de ale sale sau ale clicii de politicieni din care face parte, scrie Dragos Popa, pe blogul Jeopardy.

Iata ca ironia sortii face ca singura nominalizare pe care cititorii blogului o facusera atunci pentru acel portret robot, in speta Klaus Johannis, sa fie propus zilele astea ca prim ministru. Si zic 'ironia sortii' pentru ca nominalizarea sa, asa cum a fost facuta, ca parte a luptei politice dintre coalitia din opozitie, pe de-o parte, si Traian Basescu+PDL, pe de-alta parte, nu face decat sa-l transforme intr-un pion de sacrificiu, o unealta folosita de unii si hulita de ceilalti.

E posibil ca imaginea usor idealizata pe care mi-o fac (si cred ca nu sunt singurul) despre Klaus Johannis sa nu fie neaparat cea reala. E posibil sa nu fie neaparat un bun prim ministru sau sa reuseasca sa-si conserve verticalitatea de-a lungul mandatului, dar tind sa cred ca este o persoana cu mult mai mult bun simt decat cei ce s-au perindat, pana acum, prin pozitia de premier.

Si cum am convingerea ca taria de caracter e cea care conteaza, cred ca s-ar stradui sa faca o treaba mult mai buna decat predecesorii sai recenti. Asta, bineinteles, daca ar avea un mandat adevarat, nu un 'stagiu de pregatire' de doua luni de zile si cu conditia ca sa ramana, atat cat se poate, deasupra jocurilor politice…

Dar cum bunul simt te face un politican slab, c-o floare nu se face primavara si cum problema e de fapt cu partidele politice, ma bantuie acum un alt vis…

Visam de cateva zile ca, daca tot s-a propus un prim ministru ce pare a fi o alternativa umana si morala mai buna la ceea ce-am avut pana acum, poate s-o strange si-un partid care sa-l reprezinte cu adevarat si sa-l sprijine.

Visam ca acea clasa medie nehotarata, acea patura electorala imprevizibila pe care partidele vor s-o sunteze concentrandu-se pe inregimentarea mediului rural, sa-si gaseasca un nucleu de coagulare.

Visam, ca sa spunem precum reprezentantii minoritatilor nationale din parlament: noi tot pe acest candidat il sustinem si nu acceptam alta propunere, orice-ati spune voi.

Inca mai visez ca, in timp, vom reusi sa scapam de acest circ al absurdului care este politica romaneasca, de acest bestiar ce ne-a confiscat tara si viitorul.

Citeste restul articolului si comenteaza pe Jeopardy.