N-am sa scriu prea multe despre raport in sine, gasiti in acest articol si textul original si rezumat, un comentariu asupra lui si reactiilor pe care le-a starnit. Pe foarte scurt, Oxford Analytica (OXAN) “O mare parte din media a fost capturata de moguli, care par hotarati sa o foloseasca pentru a influenta politica in propriul lor interes”; raspunsul vizatilor “Huo! OXAN e un SRL raportul e scris de Mungiu la comanda lui Basescu. Huo.”
In ce ma priveste, raportul OXAN nu imi place. Un motiv e ca as fi vrut o analiza; nu imi place o insiruire de sentinte chiar daca multe dintre ele sunt de ordinul evidentei. Motivul principal al neplacerii mele este insa altul, iar raportul OXAN nu e primul care o provoaca. Nu imi place faptul ca (si) pentru acest raport problema principala a presei noastre tine de partizanatul politic. E acum o dezbatere pe Hotnews cu exact aceeasi idee. “Basescofobia fanatica”. “Ura cu tinta prezidentiala”. Jurnalistii mogulilor il ataca pe Basescu. Tot atatea versiuni al aceluiasi mod eronat de a pune, de a vedea problema. Nu spun ca afirmatia in sine e falsa, caci nu este, e o realitate pe care am remarcat-o si pe care am analizat-o si eu. Dar e o optica gresita sa crezi ca, cu cat o realitate e mai putin evidenta, cu atat e mai importanta. Ca efectul e automat mai putin important decat cauza.
Nu jurnalistii, ci patronii lor au eventual o disputa cu Basescu. Iar problema principala nu e ca interesele patronilor determina directia editoriala. Problema principala, si efectul acestei cauze, este ca presa din Romania are o disputa, nu cu presedintele, ci cu minima deontologie a profesiei. Jurnalistii mogulilor nu se bat cu Basescu, ci isi bat joc de ceea ce ar trebui sa fie munca lor. Asta e efectul care nu se mai vede (si) pentru ca reprosurile stau fixate pe cauza.
Iar reactia mediatica la raport e poate cel mai bun exemplu al afirmatiei. Realitatea TV a invitat la doua emisiuni consecutive oameni de presa, directori de ziare si editorialisti care ne-au spus ca raportul OXAN e comandat de Basescu si scris de Alina Mungiu-Pippidi. Acum, nu zic nimic de genul de argumentatie, “trebuie sa fi fost platit de Basescu, de vreme ce ii ataca inamicii lui Basescu”, ma indoiesc ca alde Nistorescu sau Chirieac isi dau seama in ce ironie au calcat, chit ca trebuie doar sa faca o rocada de termeni in afirmatii ca s-o vada. Atunci? Problema e cu acuzatiile la aceste doua persoane? Nu, problema principala este ca distinsii invitati nu le-au probat sau acoperit in orice fel. Pur si simplu nu mai conteaza ca e fapt sau fictiune, nu mai conteaza daca exista argumente sau au doar obsesii personale. Nu, pentru jurnalistii lu’ peste (si abia in secundar ai mogulilor) acest gen de detalii marunte, nu-i asa?, nu mai conteaza deloc. Asta e problema.
In timp ce scriam articolul citesc pe Pagina de Media despre un episod amuzant dintr-un anumit punct de vedere: Radu Moraru l-ar fi atacat pe Victor Ciutacu ca ar fi facut afaceri cu Hayssam, sau asa ceva. Reactia acestuia din urma a fost sa acuze faptul ca afirmatiile nu ar fi fost probate, motiv pentru care a sesizat CNA. Tsk, tsk. Adica, … dl Ciutacu vrea sa spuna ca e o problema sa arunci pe post TV afirmatii neprobate? Deci, nu e jurnalism serios; angajat politic, dar totusi serios? Nuuuu? Spectatorii Sintezei Zilei stiu asta? De vreme ce SRS e in continuare invitat acolo banuiesc ca nu. A pune “Sorin Rosca-Stanescu” si “jurnalist” in aceeasi propozitie/emisiune bate orice fel de ironie la care m-as putea gandi.
Citeste si comenteaza pe Inventarul stricaciunilor politice.
