Pe motiv de cheltuieli neprevazute prin mai, dar facute cu simt de raspundere in perioada iunie-august, anul acesta nu ne-am mai permis deplasarea in strainataturi pe timp de concediu. Prin urmare, cu niste poli din leafa primita in avans de sotie, ne-am urcat in masina si-am luat drumul autostrazii. Direct in Eforie Sud ne-am oprit. Nu pentru ca anul asta ne-ar fi stat in git Vama Veche, ci pentru ca voiam liniste – o vacanta cu mai mult relas dupa trei luni de nervi si stres, iar cazarea in 2 Mai costa cu ceva mai multi poli in plus decit am fi avut noi, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.

• Eforie. Sud. si punct

Fiind prima data cind am calcat in statiune, conform indicatiilor gazdei, abia intrati in localitate, am virat prima la stinga si soseaua ne-a dus direct pe faleza. Am luat o pauza inainte de bifurcatie, timp in care l-am asteptat pe proprietarul vilei in care ne-am cazat, am intors masina si-am facut prima la stinga.

Pentru cine n-a calcat niciodata in Eforie Sud, strada de pe faleza iti ofera o nebunie de priveliste pe partea stinga. Ca pe dreapta se rezuma totul, timp de vreo cinci minute de condus, la niste hoteluri de 2 stele (desi, as zice, sint cam multe) care seamana mai degraba cu caminele studentesti din Tudor Vladimirescu (din Iasi, chiar cele din spatele Iulius Mall), asta e partea a doua.

• Micul Cannes

Vara trecuta, prezent la Cannes Lions (festivalul de publicitate), am vazut cum ar trebui sa arate o statiune la malul marii. Anul asta, in schimb, am vazut cum arata una. Romaneasca, adica. Si in primele doua zile (din cele sase) mi s-a facut rau de ciuda ca n-am citeva sute de milioane de euro sa investesc, de exemplu, in Eforie Sud. Dupa care, vrind-nevrind, m-am obisnuit.

Cannes este spectaculos in primul rind prin opulenta, apoi prin arhitectura zonei. Este acel oras mic, de la inceputurile secolului trecut, pastrat in detaliu. La care se adauga o croazeta pe care troneaza, fara doar si poate, Hotel Carlton. Plus un golf in care andocheaza yachturile bogatanilor. E drept, nu poti sa pierzi din vedere magazinul cu Vuittoane si Guess-ul, ambele in plin centru, la doi pasi de Palais des Festivals, la vreo 50 de metri de plaja, in care rusoaicele sparg cite 10.000 de euro pe-o geanta din maruntisul de tigari de care dispun domnii. Dar, iarasi, asta e alta poveste.

• Ce are unul si ce n-are celalalt. Bolovanii

Eforie Sud, de exemplu, ar putea fi un mic Cannes. E drept, cere investitii imense, dar ar putea fi. Fara aceeasi croazeta, fara Carlton si, poate, fara micul golf pentru yachturi. Cu o infrastructura macar decenta (n-ai cum sa te pui cu cele doua benzi pe sens de pe croazeta Cannes-ului si nici n-ai unde sa le faci), cu un sistem de canalizare care sa te scape de vidanje si cu niste investitii decente, statiunea s-ar schimba complet.

Cannes-ul, de exemplu, sufera la capitolul plaje. In Eforie Sud, golfuletele amenajate acum citeva decenii sint perfecte pentru plaja. In ciuda faptului ca in Cannes nu te impiedici in bolovanii din mare, daca ar fi curatate si daca s-ar scapa de milioanele de scoici din nisip, in care ai toate sansele sa te tai, deja ai discuta altfel. Plaja din Eforie Sud este amenajata inca de pe vremea comunismului in proportie de 75%. Ai unde sa ridici mai multe terase, ai unde sa amenajezi dusuri si toalete publice – ultimele doua lipsind cu desavirsire.

In schimb, parca copiind modelul din Barcelona, avem vinzatori volanti de gogosi, porumb fiert si banane. Dar despre asta, intr-un episod viitor.

• Bubele

Una dintre bubele coapte, care mai au un pic si pleznesc, este nepasarea. Daca si-ar bate cineva capul, ar putea vedea potentialul imens al statiunii. E drept, si-acum e plina de turisti, dar de ce sa nu ii furi si pe cei din alte parti? De exemplu, am numarat un arab casatorit in Romania cu posesoare de copie de Vuittoana, doi polonezi si, posibil, doi greci. Atit. In afara de arab, venit cu familia, pe ceilalti nu i-am mai vazut. Probabil ca, dupa ce si-au gaurit talpile in scoici, s-au urcat in masina si s-au mutat la bulgari.

Solutii ar fi, investitii se pot gasi destule, trebuie doar cautate. Localnicii sint dispusi sa investeasca, dar mentalitatea romaneasca ii tine pe loc cite doi ani pina reusesc sa ridice o vila. In afara de infrastructura si de canalizare, daca s-ar crea o logica arhitecturala impusa prin hotariri locale, s-ar schimba fata statiunii complet. Nu trebuie sa plantezi palmieri, e suficient sa vezi case curate, proaspat vopsite, intr-un stil cit de cit coerent.

Citeste continuarea si comenteaza peblogul Subiectiv.