Da, doamnelor si domnilor. Sunt in Constanta si am simtit cutremurul. Cum ar spune un amic, taricel spre tariceanu. Cifrele calendarului de pe birou au oscilat putintel. O vibratie a trecut prin scaunul meu de lemn, de parca s-ar fi pregatit pentru un masaj. Si, da, lustrele sunt cel mai bun seismograf. In special cele de prost-gust, cu multi ciucuri.
Mult mai puternic am simtit, insa, cutremurul la televizor. Realitatea TV si-a dat imediat peste cap toate programele si a chemat niste oameni din redactie sa bata campii despre cutremur. Fiecare spune ce-si aminteste sau ce-i trece prin cap. A fost pomenit, bineinteles, si „marele cutremur” de care toata lumea se teme. Fiecare cu Moby Dick-ul sau. Jurnalistii, fie ca lucreaza la OTV sau la Realitatea, isi au balenele lor albe; „marele cutremur” este cetaceul mediatic universal, cine ii poate rezista?
Specialistii convocati de urgenta la Realitatea sunt de o impolitete incredibila. Un academician s-a ratoit la un moderator: „Nu intelegeti ca nu va aud?!”. Verdictele oficiale (?) date de specialisti: cutremurul a fost unul usor, 5,5 Richter, epicentru in Marea Neagra sau in Bulgaria.
Mai palpitant decat cutremurul este zvonul de cutremur. Ca sa aveti parte cu adevarat de emotii tari, trebuie sa simtiti cutremurele la televizor. E diferenta dintre a vedea intamplator o tamponare pe strada si a urmari, la cinema, cu pop corn-ul in brate, „Furios si iute 3″. Au inceput si criticile: autoritatile nu fac nimic, suntem nepregatiti pentru cutremure etc.
Update: Antena 3 bate realitatea TV la capitolul comentatori; un domn cu ochelari de soare balmajeste ceva in studio despre niste unde: daca unda era la brau si apoi a ajuns la piept, inseamna ca s-a miscat marea. Telespectatorii sunt sfatuiti sa spuna cam pe unde le ajungea unda…
Citeste tot articolul si comenteaza pe Blog de jurnalist cultural.
0
14
