De fiecare data cand aflam, cu mare intarziere, ca o parte din resursele naturale ale Romaniei au disparut spre o destinatie privata incepem sa ne dam de ceasul mortii, facem o comisie parlamentara, aburim situatia si totul ramane cum s-a stabilit la inceput. Cu Rosia Montana suntem in perioada de aburire ca si cu Marea Neagra.

Schrödinger a propus un experiment. Se ia o cutie in care nu putem sa vedem. Se introduce o pisica, o cantitate de material radioactiv astfel incat sa avem o probabilitate semnificativa ca macar un atom sa se dezintegreze intr-o ora, un contor Geiger care sa sesizeze posibila dezintegrare. La acesta din urma este legat un dispozitiv care se declanseaza cand e sesizata dezintegrarea si acest ultim dispozitiv ucide pisica. Cu ciocanul, cu o injectie letala, in functie de preferinte. Experimentul e pur teoretic, iubitorii de animale sa stea linistiti. Dupa o ora se pune intrebarea, in ce stadiu e pisica? Vie sau moarta? In mecanica cuantica e in ambele stari, dar nu asta e subiectul. In realitate e fie vie, fie moarta dar nu putem afla decat daca deschidem cutia.

Nu asa se petrece si in cazul resurselor naturale, cand presa sau interesele politice deschid cutia vedem ca sunt pierdute, totdeauna. Pisica, in acest caz, e totdeauna moarta sau agonizeaza fara putinta s-o salvam. Probabilitatea sa moara e unu. Evenimentul e sigur. N-ar trebui ca noi sa avem o lista cu toate proprietatile Romaniei, publica, sa stim si noi ce pisici mai avem, in ce stadiu sunt si in ce cutie vrea Guvernul sa le bage.

Citeste si comenteaza pe Romania Obiectiva.