Defectul matematicienilor este perfectionismul. De altfel fara acest defect nu poti sa faci matematica. Partea proasta e ca incearca sa aplice aceeasi strategie in lumea reala. Cauta oameni perfecti, institutii perfecte, legi perfecte, judecati fara cusur.

Spiritul analitic blocheaza simtul realitatii. Se atarna de concepte si uita realitatea. Fondeaza edificii logice dar uita fundatia realitatii. Toate judecatile sunt nule atata vreme cat axiomele de la care pleaca sunt gresite. Conceptele astfel create sunt niste minunate edificii inutile.

Oamenii obisnuiti nu inteleg un sir mai lung de 3, 4 pasi logici. Trec mai departe si concluzioneaza ca omul bate campii sau se leaga de chichite si nu vede padurea din cauza copacilor. Cateodata oamenii au dreptate, cateodata nu.

A incerca sa analizezi realitatea prin prisma logicii este o greseala chiar de logica. Oamenii reali nu se comporta logic si nu au incredere in logica, pentru ca in momentul cand nu mai pot urmari sirul logic au impresia ca sunt pacaliti. De multe ori si sunt.

Ca om care foloseste logica si incearca sa spuna ce intelege din realitate mi-e foarte greu sa scriu fondand logic fiecare pas cu exemple, cazuri particulare, cazuri limita si asa mai departe ca in cazul unei teoreme. De altfel e imposibil, si plecand de la legi tot se ajunge la contradictii pentru ca legile nu sunt un sistem axiomatic. Si nu ajung pana la teorema de incompletitudine a lui Gödel.

Si atunci intervine bunul simt. Ce simte, un om lipsit de interese in situatia data, in privinta chestiunii in cauza.

Cum majoritatea populatiei nu are suficiente cunostinte politice, juridice sau economice, omul de rand trebuie sa considere ca deciziile pe care responsbilii din domeniu le iau sunt corecte. Doar bazandu-se pe incredere. Arta politicii este arta de a lua decizii, rationale sau nu, si a le justifica astel incat populatia sa aiba incredere in acele decizii. Daca deciziile nu contravin bunului simt politicienii, in general, reusesc sa justifice orice. Chiar decizii ilogice care se platesc mai tarziu. Dar ce se intampla cand deciziile sfideaza bunul simt?

Avem doua cazuri. Deciziile sunt logice, complicate si corecte dar sfideaza bunul simt. Si greu de explicat. Sunt cazurile in care presa poate sa darame o hotarare corecta. Omul politic are nevoie de talent ca sa-si impuna punctul de vedere in fata opiniei publice. Si trebuie sa-si puna la bataie credibilitatea. Cateodata reuseste sa convinga presa sa fie de partea lui si reuseste, in ciuda bunului simt, sa devina credibil.

Deciziile contrazic si logica si bunul simt. Nu-l poate salva decat credibilitatea sa. Dar, de obicei, toti clacheaza. Raman alaturi de el doar fanaticii. O cantitate minora si, de obicei, penibila. Sunt cei care pentru a sustine o pozitie aberanta incalca si mai mult logica si bunul simt si se acopera de ridicol.

De ce am scris toata povestea asta? Pentru ca prea multi politicieni se folosesc de bun simt ca sa incalce logica sau incalca bunul simt folosind ca argument, doar ca argument, logica, tarand toata discutia intr-o abracadabranda pseudologica bazata pe un sistem aberant de norme creat tot de ei.

Daca un om isi schimba opiniile pe parcursul evenimentelor nu inseamna totdeauna ca nu are convingeri, de multe ori inseamna ca nu e incremenit in proiect. Si nu tot ce este legal este si corect. Si, ca exercitiu de imaginatie, daca azi DNA da un NUP doamnei Ridzi ce sentimente va incearca?

Citeste si comenteaza pe Romania Obiectiva.