O stire de luni ne informeaza ca Judecatoria Sectorului 1 l-a condamnat pe fostul deputat si secretar de stat pentru revolutionari Emilian Cutean la o pedeapsa de cinci ani de inchisoare, cu executare. Nimic anormal aici, nici macar in faptul ca avem cazuri de demnitari acuzati sau chiar condamnati pentru fapte de coruptie. Se intampla si prin alte parti, chiar mai des si mai prompt decat pe la noi.

Ceea ce paraseste cu totul sfera normalitatii este ca la momentul procesului si condamnarii sale pentru acte de coruptie facute in 2004, in calitate de secretar de stat pentru problemele revolutionarilor, inculpatul Cutean Emilian ocupa … fix aceeasi pozitie, fara probleme. Lupul paznic la oi. Iar asta duce la secvente uluitoare in timpul sedintei de judecata, reprezentantul Ministerului Public, aparatorul interesului public, se vede pus in opozitie acerba cu reprezentantul institutiei la fel de publice si care, pe de-asupra, mai e si cea prejudiciata!

Avocatul Secretariatului cu pricina deplange faptul ca institutia a fost “tarata” in proces, pretinde ca prejudiciul nu e prejudiciu, ca isi vor recupera banii intr-un proces civil etc. Face treaba mai energic decat avocatii inculpatilor! E usor de inchipuit cum, in alte situatii, un astfel de comportament ar putea compromite actul de justitie: furtul e furt, dar saraca justitie se vede pusa in situatia in care hotul e aparat de pagubas! Dar nici nu e de mirare, avocatul Secretariatului ar trebui sa reprezinte institutia… dar institutia e condusa in continuare de cel aflat in boxa acuzatilor.

Nu pot acuza persoana, in realitate oricine ar fi fost in locul lui s-ar fi aflat in acelasi conflict de interese, intre institutia ale carei interese ar trebui sa le reprezinte si persoana in subordinea careia se afla. Conflictul de interese enorm a aparut in clipa in care, cu un astfel de proces pe rol, dlui Cutean i s-a permis sa revina pe pozitia de a carei abuzare era acuzat!

Dupa verdict, premierul Boc l-a eliberat rapid din functie pe secretarul de stat pentru problemele revolutionarilor, dar rapiditatea asta e oricum foarte tardiva. Trebuia sa o faca imediat ce s-a decis inceperea urmaririi penale, adica, in cazul de fata, trebuia sa nu-l numeasca in postul acela de la bun inceput.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.