Cele mai mari atrocitati din istoria omenirii au aproape totdeauna ca motivatie credinta absoluta a unor oameni ca sunt detinatorii adevarului. Ca ideea pe care o au sau o sustin nu are nicio fisura, e absoluta, e definitiva si orice opozant este vandut, ticalos sau prost.

Fanatismul nu are limite, religie, politica, sport sau cine stie ce idee trasnita pot genera intoleranta. De obicei fanatismul aduce moarte. E plina istoria de fanatici care tarasc dupa ei siruri de cadavre. Hecatombe s-au desfasurat sub umbra unei convingeri.

Fanaticul e obsedat de o idee, nu accepta niciun argument, nu accepta realitatea, nu suporta contrazicerea si-si urmareste opozantii pana in panzele albe. Si mai presus de orice crede sincer ca are dreptate si ca toti ceilalti gresesc.

E o mare diferenta intre cei care sunt adeptii unei idei pentru ca urmaresc avantaje materiale din transpunerea acesteia in practica, cu acestia te poti targui si ajunge la un compromis, si cei care propovaduiesc fara vreun scop material.

Acesti oameni ma sperie. Ma sperie intoleranta, ma sperie fanaticii drepturilor omului, desi e o contradictie de termeni, ma sperie fanaticii religiosi ca si ateii fanatici. Ma sperie fanaticii din sport.

Dar cel mai mult ma sperie fanaticii politici. Pentru ca ei au ca scop declarat conducerea societatii. Totdeauna de la ei porneste dictatura.

Citeste restul materialului si comenteaza pe Romania obiectiva.