Nu putem vorbi de democratia europeana fara sa aducem in discutie institutia care o reprezinta si anume Parlamentul European. Odata la 5 ani toti cetatenii europeni isi aleg reprezentantii prin vot universal egal si direct. Se voteaza pe liste iar mandatele sunt atribuite in mod proportional astfel incat toate curentele politice sa poata fi reprezentate. Duminica am fost invitati si noi pentru prima data la acest eveniment continental. Si dupa cat se pare (vezi de exemplu discutia intre cititorii hotnews si tandemul Moromete-Doc) nu ne-am prezentat prea bine. De fapt vreo trei sferturi nu ne-am prezentat deloc. Prin compensatie, unii din sfertul ramas s-au prezentat pare-se de mai multe ori. Iar in final ne-am ales drept reprezentanti personaje precum Gigi Becali pe care experienta de bufon al emisiunilor sportive il recomanda pentru o pozitie similara in noul Parlament. Pentru aceasta situatie vinovatii desemnati de majoritatea comentatorilor si analistilor sunt alegatorii romani care nu s-au prezentat la vot sau n-au votat cum trebuie. Cam asa s-a intamplat de altfel la fiecare rendez-vous democratic ratat din ultimii douazeci de ani. Dar explicatia cea mai la indemana nu este neaparat cea corecta. Dupa cum punctul de vedere exclusiv national nu este cel mai potrivit. Daca tot n-am vorbit de teme europene pe timpul campaniei, macar rezultatele alegerilor ar merita analizate dintr-o perspectiva mai larga. Este ceea ce voi incerca mai jos.
Absenteismul. Din 1979, de la primele alegeri europene, rata de participare a scazut in mod constant ajungand astazi cu peste douazeci de procente mai mica decat cea initiala. In acelasi timp puterile Parlamentului European au crescut in mod considerabil apropiindu-se progresiv de cele ale unui parlament national. Faptul ca la Bruxelles exista in prezent peste 5000 de persoane in misiune de lobby pe langa alesii europeni este cat se poate de edificator. La fel si faptul ca procentajul legilor nationale care deriva din directive europene este in crestere sustinuta, deja majoritar in unele tari. Electorii par din ce in ce mai dezinteresati de niste alegeri din ce in ce mai importante. Cum se explica acest paradox ?
Pentru a intelege absenteismul trebuie sa incepem prin a stabili care sunt motivatiile care pot conduce un cetatean sa renunte la o iesire la gratar sau la emisiunea TV preferata pentru a se duce la vot. In opinia mea, cea mai importanta este increderea fata de un candidat anume. Chiar si in sistemele de vot pe liste in care “se voteaza partidul”, votul este castigat cel mai adesea de persoana care conduce respectivul partid, denumita din acest motiv “locomotiva electorala”. In general, cu cat un scrutin este mai personalizat cu atat el atrage mai multi alegatori. In al doilea rand conteaza mesajul politic emis de partide. Cu cat electorul este mai avizat cu atat el analizeaza mai atent oferta electorala si spera atunci cand voteaza s-o vada pusa in practica pe cea care ii convine. In cazul alegerilor europene insa, astfel de elemente de motivatie sunt greu de identificat. Scrutinul se desfasoara pe liste. Cu rare exceptii de care voi vorbi mai jos, capii de lista sunt politicieni de mana a doua. Aceasta fiindca cei de frunte ocupa mandatele nationale, mai importante pentru cariera lor politica. Si cu o mai mare vizibilitate pentru electori. Un cerc vicios din care cu greu se va putea iesi.
Citeste restul materialului si comenteaza pe blogul lui Doc.
