(continuare)

Procesul lui Adrian Nastase a fost amanat! A trebuit sa verific de doua ori data din stirea Mediafax, ca sa fiu sigur ca nu citesc o stire din trecut cu exact acelasi continut – amanarea in sine nu reuseste sa fie atat de enervanta cat senzatia ca sirul nu se mai termina, ca fuga de justitie a devenit pentru alde Nastase o treaba de rutina, care nu-i mai pune niciun fel de probleme. De ce i s-a amanat procesul de data asta?

Concret, avocatii au sustinut ca nu si-au putut formula exceptiile pentru ca nu au reusit sa gaseasca o serie de acte din borderoul dosarului, precum si pentru ca nu au putut copia trei CD-uri depuse ca probe in cauza. Avocatii lui Nastase au cerut amanarea procesului, sustinand ca nu au putut formula exceptii anterioare judecatii cauzei pentru ca nu au putut copia integral toate CD-urile depuse ca probe la dosar. (Mediafax)

ICCJ a acceptat fara obiectii aceste argumente si a scapat de dosar pana luna viitoare, pe 16. N-ar fi trebuit sa o faca? Pai si la termenul anterior, in urma cu mai bine o luna, temeiul de amanare a fost chiar copierea dosarului respectiv. Iar motivele prezentate de avocati acum nu justifica in niciun fel amanarea, chestiune care e de ordinul evidentei. Daca CD-urile respective pot fi copiate atunci e o chestiune de ore, nu de luni de zile! Asta presupunand ca dragii de avocati nu vor sa convinga Curtea si publicul ca le copiaza manual, octet cu octet. Iar daca CD-urile respective nu pot fi copiate, atunci nu trebuie sa fii specialist in tehnologie ca sa iti dai seama ca trei saptamani de repaos nu le vor face sa poata fi citite din nou. Si in acest caz rezolutia si rezolvarea e o chestiune de ore. Degeaba. Judecatorii ICCJ fug de dosarul asta mai abitir decat acuzatul.

De altfel, tot din stire aflam ca judecata pe fond risca sa se amane si la termenul viitor. Se pregateste etapa exceptiilor. Ca paranteza, dosarul de care vorbim aici e “Trofeul calitatii in constructii”. Alt dosar Adrian Nastase de a carui amanare se vorbeste acum e Zambaccian I. Anul trecut, cu ajutorul prietenului Bogdan Olteanu, dl Nastase a obtinut in Camera respingerea cererii de urmarire penala, in conditiile in care regulamentul cerea majoritatea absoluta pentru admitere. Prevederea fusese deja contestata si a fost gasita la scurt timp dupa a fi neconstitutionala si suspendata de drept: hotararea trebuie luata cu majoritate simpla. Parchetul a cerut reluarea votului , insa Camera (cu aceeasi majoritate politica de anul trecut) a decis sa amane decizia si sa trimita cerea in Comisia de Regulament. Dl Nastase sustine sus si tare ca hotararea de anul trecut e “definitiva si executorie” (sic!), si ca deciziile Curtii Constitutionale au efecte numai pentru viitor. Sunt mai multe de comentat aici, ma rezum la a va reaminti de ce dosarul acesta a revenit in faza de incepere a urmaririi penale: pentru ca ICCJ a stabilit ca in cazul acesta decizia Curtii Constitutionale actioneaza in trecut. Se pare ca deciziile CCR actioneaza temporal cand inainte cand inapoi, dupa cum ii place dlui Nastase si Curtilor sale.

De altfel, acesta contribuie el insusi in mod activ la cresterea dozei de auto-ironie. Ca argument adus impotriva reprezentantilor PD-L in aceasta disputa dl Nastase s-a referit la alegerea dnei Anastase pe postul de presedinte al Camerei, amenintand ca grupul PSD ar putea cere reluarea acelor alegeri. Dna Anastase i-a replicat ca situatia e diferita; ceea ce e real, alegerea ei a fost hotarata dupa un regulament constitutional. Ironia e alta: in mod normal, parlamentul ar trebui sa aiba libertatea de a revoca astfel de hotarari. E absurd ca alegerea unui anumit presedinte de Camera, de exemplu, sa fie pentru Camera respectiva o decizie “definitiva si executorie”. Or, ceea ce ar trebui sa i se reaminteasca fostului presedinte al Camerei Adrian Nastase e ca absurdul acesta a devenit litera de Constitutie …chiar la cererea lui. Amenintarea de acum e vorba in vant, pentru ca, asa cum a vrut sa fie in 2005 dl Nastase insusi, presedintii Camerelor nu pot fi schimbati pe durata mandatului decat la cererea grupurilor parlamentare din care fac parte.

Citeste si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.