Targ de Florii la Muzeul Taranului Roman. Abundenta de oua incondeiate si ceramica pictata. Domina mirosul de kurtoscolac si de hamsii prajite. “Ai scos ceva?“. “Slab de data asta!“. Un tigan in straie ardelenesti imbie lumea cu ibrice de arama. “Ce esti tu, tigan sau rrom?“. “Sunt rom!“. “Atunci nu cumpar de la tine!“. Vin ecologic, dalti, bice, turta dulce…scrie Dumitru Badita, pe blogul lui.

Pe undeva induiosator, produsele de artizanat incarca tarabele in spatele carora mestesugarii isi fac socotelile: bani pentru rata la banca, bani pentru copii si nepoti, bani pentru medicamente…

Un socru genial

La iesire, un panou cu picturi naive. Langa tablouri, o femeie cu basma si ochelari. E Rodica Nicodin si a venit din Brusturi, un satuc situat la poalele vestice ale muntelui Gaina. Tatal ei, Petru Mihut, picteaza si el. Tocmai a negociat un tablou cu o clienta. “M-a rugat o prietena din Detroit sa-i trimit ceva cu iarna lucrat de dvs“. Au ajuns cu trenul si s-au cazat la un hotel din Bucurestii Noi. Au carat niste genti mari despre care nu ai banui ca ascund, sub fermoarele inchise, tablouri splendide.

“Socrul meu, Nita Nicodin, m-o invatat sa pictez, Dumnezeu sa-l ierte! Suferea cu inima si nu putea lucra si atunci s-o apucat de pictura asta naiva. L-or si filmat pe atunci, il chemau la Arad la expozitii. El o vrut sa faca satul celebru si ne-o invatat si pe mine si pe tata. Pe vremea aia, nu aveam lumina electrica in casa. Pictam la lampa.”

Arta lor vine din comunism, dar nu a fost o arta propagandistica. Brusturi e un sat de munte, unde nu a fost colectiv, deci nici tractoare si combine pe care sa le picteze. Nefiind insa nici o arta protestatara, activistii culturali au agreeat-o, mai ales ca artistii erau tarani si ilustrau perfect teza potrivit careia “geniul creator” se manifesta si la tara, nu numai in mediile urbane.

Citeste restul articolului si comenteaza pe Subiectiv.