Dupa 40 de ani cred ca lucrurile stau mai rau. Inocenta, dorinta de schimbare, lumea mai buna, visata si dorita, nu au insemnat nimic. Woodstock-ul de acum 40 de ani era doar o lume naiva, in care nu se mai recunoaste nimeni. Azi lumea e condusa de oamenii aia. Woodstock-ul conduce lumea. Prost.

Si n-o sa stim niciodata ce am pierdut pana n-o sa recunoastem ca nu mai avem faptul respectiv. Acum au asfaltat Raiul si au facut o parcare in locul lui. Si se ia taxa. Si noi o platim. Pare normal?

Nu e!

Pe noi Marele Taxi Galben ne ia zilnic. Mai ramane cineva dupa noi? Puiu Popoviciu este exemplificarea acestui cantec. Indiferent de legalitatea actiunilor sale. A facut parcare dintr-o parte de paradis. Dintr-o livada. Si o scoala.

Prea rar vedem padurea din cauza copacilor.

Citeste si comenteaza pe Romania Obiectiva.