M-am uitat azi dimineata pe pagina de web a PNL. Un cap de pagina in care sigla si sloganul partidului sunt decorate cu o imagine mare a dlui Tariceanu. Apoi urari de bine pentru 2009, felicitare din care ne zambeste acelasi Calin Popescu-Tariceanu. Un titlu ne anunta ca dl Tariceanu a castigat ambele dezbateri, si un video cu acesta. Stirea e repetata in partea dreapta, la fel e si clipul cu dl Tariceanu. Mai jos e un spot electoral al partidului, care-l prezinta exclusiv pe dl Tariceanu in randul electoratului. In fine, in partea dreapta jos avem o rubrica intitulata “Profilul zilei”, care-l gazduieste pe dl Tariceanu. Pe scurt, in afara de “comunitatea liberala” de bloguri, pagina principala a partidului pare dedicata liderului acestui partid. De fapt, fostului lider. Probabil ca pagina respectiva va fi modificata din temelii in scurta vreme.

Imaginea respectiva spune, cred eu, foarte multe –, nu despre dl Tariceanu cat despre partidul pe care l-a condus. Cineva care ar fi asistat doar la acest congres ar putea deduce dupa rezultat ca PNL are ceva foarte serios si temeinic de reprosat dlui Tariceanu. Cineva care ar fi asistat la … hm, aproape intregul mandat al acestuia la conducerea partidului ar fi putut spune, la fel de sigur pe el, ca dl Tariceanu va castiga congresul fara probleme, pentru ca partidul si liderul sau se afla aproape permanent intr-o uniune de interese cat se poate de armonioasa.

Reprosul care i se aduce – l-am auzit formulat inclusiv din tabara sustinatorilor sai – este ca n-a reusit sa aduca partidul la putere dupa alegerile de anul trecut. Eu cred ca reprosul, chiar daca e temeinic, este si nedrept: conditiile puse de partid pentru a intra la guvernare nu au fost deloc secrete, si nu stiu sa fi starnit vreo opozitie in interior. Imediat dupa inchiderea urnelor, un lider PNL declara unui ziar ca un eventual partener de guvernare al PNL “va trebui sa accepte si formula unui premier liberal, care este evident C.P-Tariceanu.” Liderul PNL care formula atat de limpede pretentiile partidului si ale presedintelui sau era Crin Antonescu.

Un al doilea personaj de care ar trebui poate sa se discute apropo de rezultatul acestui congres poarta numele Dan Andronic. De fapt, poate comentariul cel mai scurt si potrivit la adresa acestuia ar fi cateva hohote sanatoase de ras. Pentru cine nu cunoaste, domnul cu pricina e un fel de consilier politic; iar motivul amuzamentului nu este nici pe departe randamentul sau financiar, din contra, nu ma indoiesc ca dl Andronic are o activitate foarte profitabila. Strict profesional vorbind, insa, vorbim de un fel de personaj de desene animate, destinat parca sa inregistreze esec dupa esec. Din cate stiu, dl Andronic a inceput sa functioneze pe postul de consilier al presedintelui PNL C.P-Tariceanu prin 2006. Clientul sau era atunci liderul unui partid major (daca nu chiar primul de pe scena politica), un politician respectat, cu un excelent potential de colaborare pe scena politica, cu o cota de incredere la public decenta. Cu alte cuvinte, de viitor. In vreo trei ani de zile si de consiliere clientul dlui Andronic a pierdut toate aceste atu-uri, si a sfarsit prin a fi lepadat de propriul sau partid. Despre omul politic Tariceanu se scriu acum doar necrologuri, daca se mai scrie ceva. Iar dl Andronic nu este la prima “performanta” de acest gen, tot el e consilierul fostului premier Adrian Nastase, calauza sa in contra-aventura care l-a facut sa piarda niste alegeri aproape sigure. Sigur, comparatia merge pana la un anumit punct, caci desenele animate pot fi uneori lucruri extrem de coerente si serioase fata de politica noastra. Cum spuneam, dl Andronic nu se inversuneaza sa dea aceste rateuri de dragul spectacolului sau in virtutea unei ambitii ireprimabile, o face pe bani cat se poate de reali. Clientii il platesc ca s-o plateasca.

In fine, al treilea personaj pe care alegerea dlui Antonescu il pune intr-o nedreapta umbra este prim-vicepresedintele sau, dl Orban – insa nu cred ca acesta o sa stea acolo prea mult. Dl Crin Antonescu este omul unei singure idei si proiect, infrangerea presedintelui Basescu. Ma grabesc sa spun ca sa fii omul unei idei nu e neaparat un lucru rau, nici in general si nici in acest caz particular. Cu siguranta ca e mult mai bine decat sa fii omul niciunei idei, sustinand superficial mai multe idei ce se bat cap in cap. Insa proiectul dlui Antonescu este unul, ca sa zic asa, cu termen precis de executie: 2009. La finalul acestui an, presedintele PNL poate foarte bine sa se afle in situatia de a esua, nu in principalul, ci in singurul punct al mandatului pe care l-a primit zilele trecute. In acest caz, prim-planul politic in interiorul PNL va reveni fara indoiala prim-vicepresedintelui Orban.

Citeste si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.