Opozitia actuala este una foarte slaba, ni se spune, si acest lucru s-a vazut la buget. Cu afirmatia sunt de acord. Cu interpretarea care ne este oferita de obicei, insa, nu sunt deloc de acord.

Dupa aceasta interpretare slabiciunea opozitiei se masoara pe capete de parlamentar, pe maini ridicate; pe scurt, in functie de rezultatul la vot. Avem o opozitie slaba, ni se spune, pentru ca in parlament pierde permanent si la scor. E un mod de a privi lucrurile daca nu de-a dreptul gresit atunci cel putin imprecis si sucit, punand caruta in fata boilor.

Pentru a putea judeca aceasta chestiune trebuie sa mergem pe firul logic. Puterea opozitiei este o masura a performantei opozitiei, iar pentru a judeca performanta opozitiei trebuie sa intelegem care e rolul ei. Si poate ar fi mai simplu sa incep prin a spune care NU este rolul opozitiei.

E limpede ca acesta nu poate un scor cat mai bun cu care sa-i fie infrante propunerile. Nu inteleg de ce s-ar lua in considerare un astfel de criteriu, de vreme ce este perfect irelevant in efect. Un amendament respins cu 70% are exact acelasi statut cu unul respins cu 55%. E tentanta aici o comparatie cu fotbalul, dar comparatia ar fi si gresita. Nu e doar vorba ca la fotbal golaverajul chiar conteaza, exista in schimb o alta diferenta mult mai importanta. Scorul categoric cu care pierde un meci arata slabiciunea unei echipe la momentul respectiv. In schimb, scorul parlamentar – in principiu si daca consideram votul pe linii partizane (!) – este rezultatul alegerilor precedente. Si, cum e cazul nostru, el nu arata performanta PNL ca opozitie ci, fireste, ca partid de guvernare!

Citeste restul articolului si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.