Catre secolul al VI-lea i.e.n. fiecare oras comercial incepea sa emita moneda proprie. Cel mai cautat loc era Atena, catre care alergau toti zarafii, pentru ca acolo legile lui Solon liberalizau dobanzile. La inceput ei isi instalau o masa (trapeza) in Agora sau in piete (de acolo numele de trapezisti). Mai tarziu deschid pravalii devenind personaje bogate si influente. Cine trece prin scriitorii greci, afla (via Socrate, Demostene) cat de minutios lucrau trapezistii. Atentia extrema pe care o acordau conturilor, buna cunoastere a lumii businessului, soliditatea retelei de corespondenta pe care o utilizau dar si discretia cu care tratau afacerile le dadeau o extraordinara influenta in societate.
E drept, tot din vremea lor dateaza si primele falimente bancare, dezastre financiare sau crize. Daca arunci un ochi peste istoria financiara a lumii nu poti sa nu amintesti de un Jacques Coeur, de speculatiile nefericite la Bursa olandeza de prin sec. al 17-lea (sper sa nu ma insel prea tare), de bancnotele lui John Law, sau de criza din 1929. Toate acestea demonstreaza ca intre economia reala si sfera financiara au existat intotdeauna uriase discrepante.
In economia reala, asumarea riscului precede profitul asteptat. Cum ar spune cineva, nu poti sa faci un cotlet daca nu tai porcul. E nevoie prin urmare, sa investesti mai intai. Sa cumperi un teren, o fabrica ori sa bagi bani in cercetare, inovatie, pentru ca profitul sa vina (in caz ca vine). Mai mult, un antreprenor din economia reala e un tip optimist prin natura lui. Daca nu ar fi optimist, nu ar investi.
Citeste mai mult si comenteaza pe Dan Popa's Weblog
0
2
