Noi, astia cu blog, nu suntem jurnalisti, nu suntem competenti, nu avem solutii. Nici nu e treaba noastra sa avem solutii ca nu suntem clasa politica. Treaba noastra e sa punem intrebari. Alaturi de noi sunt comentatorii nostri, scrie Dan Selaru, pe blogul lui.

In ultima vreme, aproape fara exceptie, indiferent de optiunile politice, meserie, varsta sau alte criterii vad ca o intrebare comuna ne bantuie - termenul "bantuie" e cel corect, da neliniste.

Intrebarea este "Ce facem?", nu noi ca persoane, noi ca tara. Si intrebarea nu pare fara substanta.

Partea buna a acestei intrebari este ca ne intereseaza ce se petrece cu noi, tara, si nu suntem precum presa oficiala care-l intoarce pe toate fetele pe cetateanul Oprea sau ordonanta bociana.

De asemenea, pozitiv este faptul ca ne intereseaza ce se petrece cu noi, nu cu fiecare in parte, fiecare e responsabil pentru el. Incet, incet, de nevoie o sa formam o noua societate, trebuie cumva transformat poporul roman dintr-o populatie intr-o societate, efectele comunismului nu au disparut.

O societate are reguli de convietuire, mijloace de intr-ajutorare, reguli care nu se incalca, solidaritate umana, independenta fata de stat, actiuni independente de ajutorul sau sustinerea acestuia, mijloace de control, nu e aici momentul sa dau eu definitia unei societati.

Doua lucruri sunt insa esentiale: solidaritatea si respectul legii.

Clasa noastra politica nu ne poate oferi cadrul unei societati, este rupta de popor, surda la nevoile acestuia si absurda in comportamentul fata de alegatori. Impreuna cu presa este separata de oamenii simpli. E, cumva, un joc de teatru la care noi suntem spectatori, nu participanti. Se doreste indobitocirea noastra prin mass-media si manipularea prin pomeni.

Romania e condusa fara sa fie reprezentata.

Citeste restul articolului si comenteaza pe Romania obiectiva.