Trebuie sa admit ca, desi aveam sperante la inceput, guvernul Boc se dovedeste a fi un guvern frolimic. Perfect frolimic. Faptul e indubitabil, imposibil de negat. Tineti cont de ordonantele de urgenta date la finalul anului trecut, si de impactul lor, precum si de componenta pe sexe a membrilor cabinetului. Asa e ca am dreptate? De altfel, daca tinem cont de proiectul de buget si de masurile preconizate, frolimia guvernului Boc va continua sa…
Habar n-aveti despre ce vorbesc, nu-i asa? Perfect. In acest caz, as putea sa continui pret de cateva paragrafe si sa duc apoi rezultatul la un tocsou, unde sa intrerup invitatii vreme de doua ore cerandu-le vehement sa fie de acord cu punctul meu de vedere foarte avansat, foarte sofisticat si complet neinteligibil.
Cand eram copil aveam obiceiul de a inventa cuvinte. Mi s-a spus ca eram amuzant, probabil pentru ca eram destul de mic iar fabulatiile mele nu ii opreau pe cei din jur sa se inteleaga cu mine. Cu varsta am renuntat aproape cu totul la acest joc infantil. Rau am facut!! Daca l-as fi continuat, probabil ca as fi ajuns un anume soi de analist, foarte pretuit in dezbaterea noastra publica. Genul de analist care nu da doi bani, nu doar pe realitate, ci si pe dictionar. Cat timp habar nu are nimeni ce inseamna “frolimic”, nu vad cum ar putea cineva sa conteste orice fel de afirmatie facuta pe baza lui. Geniul meu analitic va fi incontestabil, voi fi o stea a emisiunilor de la Realitatea TV.
Sigur, am exagerat de dragul exemplului, termenul ales de mine face atat de greu de inteles pasajul incat devine extrem de usor de inteles faptul ca e inventat. Pe cat de obscur e cuvantul, pe atat de clara intentia. In realitate, metoda este absolut similara doar ca e mult mai subtila. Nu se inventeaza cuvinte, in schimb se inventeaza intelesuri straine de dictionar pentru cuvinte care exista deja. Am vazut deja destule exemple, unul in plus nu mai e nicio surpriza.
Daca vrem sa analizam in ce masura este corect ca pensia sa nu mai poata fi cumulata cu salariul de la o institutie de stat, asa cum a decis guvernul Boc, atunci trebuie sa stabilim exact intelesul termenilor, realitatea din spatele cuvintelor. Daca ar fi sa ne luam doar dupa dezbaterea din presa, pensia e un fel de premiu pentru intreaga activitate, ai carui bani cad direct din ceruri, de buna seama. Iar de la asta se ajunge apoi la un dialog al surzilor, cu exemple scandaloase apropo de cine si cat merita, exemple si pro si contra si absolut paralele cu subiectul discutat. Nu se poate discuta in ce conditii se poate acorda pensia si daca e corect sa fie cumulata cu salariul de la stat decat daca stabilim exact ce anume inseamna termenii implicati in dezbatere.
Sistemul de pensii de stat(nb!) o forma de asigurare sociala pe baza de solidaritate. Statul spune potentialului pensionar asa, “recunosc faptul ca, dupa o anumita varsta, nu-ti pot cere sa ai o activitate permanenta, care sa iti asigure un venit permanent. Prin urmare, in virtutea dreptului tau, voi asigura eu un astfel de venit, colectand bani de la cei care continua sa lucreze. Iar ulterior acestia vor beneficia de acelasi drept, in principiu in conditii similare”. Asta inseamna sistemul nostru de pensii, repet, de stat. Imi pare rau sa-l contrazic pe Bleen, care pune pensia in aceeasi categorie cu salariul si in opozitie cu ajutorul social. Pur si simplu nu e asa. Pensia e platita in functie de cat ai contribuit la acelasi sistem in trecut, e adevarat si e normal – conditii similare se pun in cazul altor ajutoare sociale. Dar e absolut fals ca la pensie s-ar plati inapoi aceiasi bani cu care ai contribuit la acelasi sistem in trecut, cum ar fi in cazul unui sistem de pensii private sau al unui salariu. Daca sistemul ar functiona dupa acest din urma principiu, presupunand ca ar fi posibil, situatia intregii categorii ar deveni tragica!
Or, odata acest lucru stabilit, devine evident ca noua regula nu face decat sa corecteze o situatie absurda in care statul aplica un principiu doar ca sa-l contrazica ulterior. Statul angaja si platea un om pentru o activitate permanenta, dupa ce tot el ii asigurase un venit in virtutea faptului ca omul nu vrea si el nu poate sa-i ceara sa mai faca asa ceva.
Sunt de acord cu Bleen si cu altii care critica modul pompieristic, rapid si fara dezbatere in care s-a luat o astfel de decizie. E un mod rau de a proceda, fara indioala. Dar sa facem o diferenta intre fond si forma. Poti sa iei o decizie foarte buna intr-un mod foarte prost. Si poti sa iei, dupa luni de analiza si dezbatere incinsa, o decizie cat se poate de proasta. Mai ales daca dezbaterea ignora realitatea si dictionarele.
Citeste si comenteaza pe blogul lui Doc.
0
1
