Haideti sa facem portretul robot al unui ministru independent. Formal, in context, termenul inseamna doar ca persoana sa nu aiba carnet vreunui partid, dar conditia nu inseamna de una singura nimic. Trebuie sa nu fi avut in trecut afiliere partizana. Trebuie sa vina din exteriorul sistemului partinic. Trebuie sa nu fi avut legaturi profesionale sau de afaceri, de natura sa dea dependente, cu lideri de partid. Trebuie sa aiba in spate o cariera destul de transparenta si de serioasa ca sa ofere o astfel de garantie. Trebuie sa nu urmareasca o cariera de partid. Trebuie sa doreasca si sa poata continua si avansa cariera profesionala si dupa indeplinirea mandatului.
Avem un astfel de ministru la Justitie? Sigur ca avem! Adica, l-am avut intre 2005 si 2007. E vorba, desigur, de Monica Macovei. Acum, la fel ca in alte articole in care am pomenit de fictiuni, trebuie sa subliniez ca enunt fapte mai degraba decat fac aprecieri. Am dat un set de trasaturi definitorii pentru un anumit termen, un set de bun-simt incontestabil, si am constatat, in realitate, ca o anumita persoana se incadreaza in ele.
Or (si) in acest caz realitatea a fost acoperita de fictiunea de presa. De fapt, e un caz extrem in care presa de partid a construit o fictiune grosolana, si in fond si in forma, in toate sensurile termenului. Acuzatiile fabulatorii au sarit cu totul de pe fix, si in continut si in ton. Corul i-a reunit pe antenisti, cetepisti, cu tot cu un actual director la Cotidianul, cei de la EvZ, Ziua etc. etc. Aceasta fictiune a creat, asa cum probabil si-a propus, ideea ca dna Macovei nu este nici pe departe un model de politician independent. Coerenta a fost sacrificata pentru acest scop, fostul ministru a devenit in acelasi timp asociata presedintelui Basescu la “transformarea justitiei intr-un intrument politic”, dar si un complice al lui Dinu Patriciu prezentat, la concurenta cu A. Nastase, drept victima principala a instrumentului si presedintelui cu pricina. Si termenul “independent” a fost sacrificat pentru scopul fictiunii, fiind pervertit cu totul: daca e sa vedem cum au fost justificate atacurile la adresa dnei Macovei, un “ministru independent” ar fi trebuit sa fie efectiv unul pe placul partidelor, cu tot cu penalii din randurile lor.
-----------------------------
Ei bine, din spuma acestei fictiuni si din mijlocul rusinoasei maculaturi anti-Macovei rasare si re-sare in postul de ministru al Justitiei independentul Predoiu. E independent exact in sensul, aberant, in care este (sau a fost) agreat de toate partidele – dar ceea ce il face, poate, paradoxal, potrivit pentru circumstantele actuale. Recititi portretul robot din primul paragraf. Se potriveste ceva? A, da, si-a rupt ieri carnetul de partid. Splendid. Azi e independent cu acte in regula, nu? Pentru mine, chiar si modul acesta in care a trecut de la o pozitie la alta mi se pare suspect. Daca va mentine mandatele dlui Morar si dnei Kovesi (asa cum sper!) nu pot sa nu ma intreb de ce a cerut atunci schimbarea sefului DNA in vara. La fel cum e suspecta aceasta schimbare de macaz partizan.
E drept ca asta nu le ajuta prea mult celor de la PNL. Partidul dlui Tariceanu l-a primit in randurile sale, l-a ales ministru si l-a sustinut in guvern, l-a sustinut pentru parlament. Furia cu care e atacat acum nu schimba asta: a fost omul lor, ministrul lor, candidatul lor. Probabil ca masinaria de creat fictiune o sa fie repusa in functiune.
MoROmeTe considera reactia PNL o prostie caci ar fi fost in interesul lor sa-si sprijine si sa-si laude ministrul propriu. Rationamentul e solid, dar eu cred ca se bazeaza pe doua premise gresite. Una e ca ministrul chiar e al lor. In perspectiva unei perioade de opozitie liderii PNL nu pot vedea cu ochi buni pactizarea unor membri cu celelalte partide, caci de la pactizare la migrare e un pas mic. A doua premisa gresita e ca interesul “lor” este tot una cu interesul partidului pe care il conduc. Ce au in comun dnii Chiuariu, Fenechiu sau Pacuraru cu Adrian Nastase? Partidul, nu. Dosarele penale, in schimb, da. Si probabil ca-si amintesc cum s-a aparat, cu succes, liderul PSD de ele: blindare in spatele parlamentului prin auto-victimizare masiva; “cartea fricii” cu expresia lui Mihnea: spune-le ca Basescu e in spatele dosarelor, cu ministrul si procurorii sai, si mai spune-le ca daca nu te apara atunci ei o sa urmeze. Problema e ca nu te poti autovictimiza legat de justitia “politica” si in acelasi timp sa-l lauzi pe colegul care e titular pe domeniu!
Acestea fiind spuse, titularul justitiei e in ton cu restul guvernului si guvernarii, solutie ad-hoc. Nu ofera prea multe sperante. Tot ce sper eu, tinand cont de circumstante, este sa incerce sa mentina status quo. Caci sta pe domeniul cel mai spinos al coalitiei, domeniul in care cele doua partide coalizate acum s-au gasit cel mai adesea in tabere diferite si ireconciliabile. Nu sper sa repare lucrurile care sunt de reparat. Sper pe cat poate sa nu strice mai rau, si sa nu lase pe altii sa strice.
Citeste si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.
5
0
