Cateva fapte. Alegerile pe sistem proportional au produs un parlament fara nici un castigator clar. Din contra, au produs doua partide PSD si PD-L practic la egalitate pe primul loc, dependente de colaborarea celui de-al treilea pentru a forma un guvern. Niciunul din cele doua partide nu a ajuns la o intelegere cu PNL, care a solicitat in schimbul sprijinului postul de premier. Singurele alternative au ramas o guvernare minoritara, cu consecintele previzibile ale unei astfel de solutii, si o “mare” sau daca vreti “monstruoasa” coalitie intre PD-L si PSD.

Presedintele Romaniei are prerogativa desemnarii candidatului la postul de premier, ca paranteza, daca n-ar fi avut-o probabil ca cele doua partide s-ar fi certat pana in 2012 apropo de cine a castigat alegerile si trebuie sa dea premierul. Presedintele mai poate dizolva parlamentul in cazul in care doua propuneri de guvern sunt respinse. Astea sunt toate puterile relevante pe care le are Traian Basescu in virtutea functiei sale, in rest se poate baza doar pe influenta sa politica. Tinand cont de circumstante, de faptul ca alegerile prezidentiale sunt anul acesta, de faptul ca vorbim de o coalitie de parteneri egali (si venind din directii antagonice), si de lipsa de alternative, influenta politica a presedintelui, mai ales asupra jumatatii PSD a guvernarii, este, optimist spus, aproape nula. Prin urmare, dl Basescu a jucat si poate juca in toata aceasta trebusoara a formarii unei majoritati parlamentare si a unui guvern un rol absolut marginal.

Astea sunt faptele. Dincolo de asta incepe fictiunea de presa, si e o fictiune mediatica intr-atat de groasa incat a ajuns efectiv sa nu mai fie sesizata, si sa fie luata drept realitate. E o fictiune construita pe o obsesia legata de personajul politic care sta la Cotroceni.

Intr-o parte, e versiunea mesianica (pe care o impartaseste uneori chiar si subiectul ei): presedintele trebuie sa rezolve, trebuie sa indrepte, trebuie sa se pogoare peste clasa politica si sa faca ceea ce e drept si just si bine. Citesc editorialul de astazi din Evenimentul Zilei; dl Marian ii cere presedintelui sa respinga guvernul Boc, pe motiv ca e construit pe influente baronistice. Bun, bun, sa ma scuze dl jurnalist, dar CUM anume ar putea sa faca presedintele asta? Ma tot uit in Constitutie, nu vad nici un articol care sa ii dea dreptul sa respinga un guvern! Si apoi, ce ar rezolva cu asta?

Insa marele adept, profetul acestei viziuni mesianice, este de departe dl Traian Ungureanu, editorialist al Cotidianului. Cand dupa esecul negocierilor a aparut ideea coalitiei PD-L-PSD, dl Ungureanu a spus ca se arunca de pe bloc. Desigur, presedintele cel bun si drept si just si atot-puternic n-ar putea permite si cu atat mai putin sa participe la o asemenea blasfemie, nu? Editorialistul Cotidianului nu s-a intrebat vreodata daca dl Basescu are de ales. Daca ar fi zarit putin realitatea prin fictiunea, creata inclusiv de el, poate ca si-ar fi dat seama ca presedintele nu poate zbura pe scena politica mai putin decat poate zbura un cunoscut editorialist de pe cladiri inalte. Iar uneori aruncatul de pe bloc e calea cea mai sigura sa revii cu picioarele pe pamant.

De cealalta parte, lucrurile stau exact la fel, doar sensul e diferit. Dl Bucsu il ia la misto pe colegul sau: “Traian [Ungureanu] s-a multumit, printre echimozele si tumefactiile provocate bietului nimeni, sa nu observe ca manevrele celuilalt Traian au adus PSD-ul la putere. Dar ce zic eu la putere? L-a asezat la masa cu obiectul pasiunii sale, imaculatul PDL." Cat de ridicol poti sa fii sa ironizezi pe un ton superior fictiunea creata de un coleg de redactie, opunandu-i fictiunea cu semn contrar creata de tine? Cum anume a adus Traian Basescu PSD la putere? De pe margine si din blog articolul este aplaudat cu satisfactie de alt greu al redactiei, Pavel Lucescu. Trei mari jurnalisti, cica. Three stooges, more likely. Jurnalismul, pe cat pot eu sa spun, ar trebui sa aiba o legatura vaga cu realitatea, or cei trei scapa rapid de constrangerile acesteia ca de un bagaj inutil.

Versiunii mesianice i se opune versiunea demonica. “Basescu e vinovat”. Pentru unii presedintele ar trebui si poate sa rezolve totul. Pentru ceilalti, presedintele e responsabil si vinovat de orice. Pentru unii Basescu ar trebui sa “respinga” guvernul. Pentru ceilalti, e practic creatia lui. Realitatea priveste uluita ambele versiuni; nu au nici un fel de legatura cu ea. Ma refer la termen in sensul propriu, caci televiziunea care l-a imprumutat ar trebui sa se cheme “Speculatia TV”. Ieri am prins un crampei de dialog de la una din emisiunile de acolo, era vorba de candidatul pentru ministru al sanatatii. Dupa ce ministrul desemnat de PSD a fost criticat bine, si pe buna dreptate, moderatoarea a intervenit prompt: “Nu cumva presedintele Basescu a pus acest ministru ca sa se razbune pe PC?” Sigur ca da! Cu puterile lui malefice, dl Basescu le-a luat mintile celor de la PSD pentru a-si realiza planurile marsave. Un punct de vedere convergent (mai putin tonul ironic, probabil) a prezentat in emisiune dl Ghise de la PNL, acest monument de inteligenta si de analiza impartiala la adresa presedintelui.

Citeste si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.