Revine, cel putin la nivel de dezbatere, spectrul dictaturii. Aceasta alianta de guvernare intre PD-L si PSD este mult prea puternica, ni se spune, pe baza vaga a unui calcul in procente de reprezentare parlamentara, si a unor scenarii a caror legatura cu realitatea e chiar si mai vaga. Sunt genul de opinii pe care le citesc cu genul de uimire contrariata si amuzament cu care urmaresti pe cineva spunand foarte sobru ca albul e negru.
Realitatea evidenta este ca Romania n-a mai avut inca o guvernare cu premise atat de fragile. Realitatea evidenta este ca n-am avut vreo guvernare care sa starneasca o asemenea opozitie inca dinainte sa inceapa efectiv sa functioneze.
Citesc comentariul colegului meu Dan Selaru, despre alianta care necesita opozitie, intrebarea mea este, da e bine sa aiba opozitie, dar cine anume sustine aceasta alianta? Exista un punct de vedere obiectiv care analizeaza realist alternativele …dar, cum spuneam, realismul isi face cu greu un loc in dezbaterea asta si oricum e un loc marginal. Ideea principala este ca alaturarea acestor doua partide la guvernare pur si simplu nu place. Nu cred ca a fost vreuna pana acum care sa placa tuturor, asa e si normal. Dar nu cred ca a fost pana acum vreuna care sa fie neplacuta pentru atat de multa lume.
Sigur, PNL si sustinatorii lui, care se vad trecuti in opozitie, sunt foarte vocali in a o ataca, asa cum e si de asteptat. La fel stau lucrurile si in cazul UDMR. Dar ceea ce ar trebui spus este ca o opozitie serioasa exista chiar in partidele care au format aceasta alianta, repet, inainte ca ea sa inceapa sa functioneze. E atacata din PSD. E atacata din PD-L. E atacata de cei care ar fi vrut o uniune impotriva presedintelui Basescu. E atacata de cei care ar fi vrut o uniune impotriva PSD. E atacata de cei care considera ca reforma justitiei a mers prea departe. E atacata de cei care considera ca reforma justitiei trebuie sa continue. Si asa mai departe.
Cat despre trainicia ei, reamintesc ca Alianta D.A. a fost validata prin vot electoral iar partidele aveau un obiectiv partizan comun pana in 2008 cel putin. Nimic asemanator nu exista aici. Obiectivele partizane ale acestor doua partide raman probabil divergente, ma astept sa stea fiecare cu ochii pe sondajele de opinie ca pe butelie, cum se spune. Si sunt foarte sceptic ca, daca unul din ele va incepe sa se erodeze, fie in dauna celuilalt fie nu, va accepta sa sustina in continuare guvernarea care ii provoaca un declin electoral.
Pe scurt, problema acestei viitoare guvernari PD-L + PSD nu este ca este mult prea puternica si are nevoie de opozitie. Problema este ca arata extrem de fragil, si nu gaseste pe absolut nimeni care sa o sprijine.
COMPLETARE: In timp ce scriam articolul, aud ca dl Stolojan si-a retras candidatura la postul de prim-ministru. Daca mai era nevoie de argumente…
Citeste si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.
0
2
