Oamenii inteligenti isi rezolva problemele propunand solutii inovatoare si ingenioase. Cei mai putin inteligenti copiaza solutiile celor din prima categorie. Prostii copiaza si ei solutiile celor inteligenti dar in mod eronat. In fine, cei care parca nu sunt prosti destul le copiaza gresit, mai adauga niste ineptii proprii si se semneaza cu litere mari prezentandu-le ca solutii originale. Cam asa se intampla adesea lucrurile pe la noi.

La inceputurile lui 90, Ion Iliescu - pe care acum multi il privesc ca pe un batran intelept - lupta inca cu sarg impotriva capitalismului. Pe vremea sloganului “nu ne vindem tara”, amicii sai politici opuneau capitalismului o alternativa de stanga pe care o denumeau “modelul suedez”.

Aceasta cu toate ca, departe de nivelul de protectie sociala din tarile nordice, majoritatea romanilor traia la limita subzistentei. Urmarea o cunoastem. Politica asa-zis sociala a FSN-PSD-ului i-a imogatit pe cei ca Dan Voiculescu iar celorlalti le-a lasat un gust amar. Amar, ca bitterul suedez.

Pe urma, cand a trebuit facuta o constitutie, nu s-a luat modelul uneia gata facute din tarile democratice. Sub patronajul distinsului politruc Antonie Iorgovan s-a copiat cate o fraza de aici cate una de acolo si s-a mai adaugat cate una specific romaneasca pentru ca tot ansamblul sa para original. Iar la sfarsit parintele autointitulat al Constitutiei - acelasi domn Iorgovan - l-a botezat “semi-prezidentialism temperat” (intr-un interviu antologic despre care am mai scris) si a brevetat inventia. Cand liderii politici s-au convins in cele din urma ca textul constitutional trebuie modificat, in 2003, s-a apelat din nou la dl. parinte Iorgovan care a corectat Constitutia facand-o si mai proasta. Si astfel s-a ajuns ca batraneii de la Curtea Constitutionala sa aiba de lucru serios zi de zi ca sa ne explice cam ce vrea sa spuna. Iar explicatiile sunt adesea contradictorii si nici n-au cum sa fie altfel de vreme ce textul e contradictoriu.

Si exemplele pot continua, de pilda cu cel nefericit al tezelor unice zamislite de dl. Adomnitei. Sau cu cel al schimbarii sistemului de vot. Cand dupa ani de asteptare ideea renuntarii la pagubosul sistem pe liste a castigat teren si pe scena politica, Asociatia Pro Democratia, cea care militase pentru schimbarea legii electorale, a redactat una noua. Oamenii dlui Pirvulescu au inceput prin a copia sistemul mixt folosit in unele landuri germane. Mai apoi au adaugat tot felul de idei originale (dar proaste). Iar la sfarsit i-au spus “uninominal” si s-au semnat cu litere mari. Rezultatul a fost o gogomanie care daca s-ar fi aplicat ar fi trimis trei sferturi dintre candidatii propusi de PSD si PDL in Parlament. S-au emis unele critici (inclusiv pe acest blog). Dar dl. Pirvulescu si-a aparat creatia pana in panzele albe folosind un intreg arsenal de argumente care mai de care mai false. Din fericire, legea dlui Pirvulescu a fost declarata anti-constitutionala. Ar fi fost o ocazie de-a adopta una buna care se aplica cu succes prin alte parti. Dar, cum am spus, nu prea ne e obiceiul. Asa ne-am trezit cu legea actuala care poarta semnatura lui Anghel Stanciu de la PSD. Ramas fara titlul de parinte al uninominalului dl. Pirvulescu a tinut sa-si aduca totusi o contributie si la noua lege si a propus ineptia cu “votul alb”. Apoi au semnat-o toti si au adoptat-o in Parlament. E surprinzator pentru mine faptul cum aceasta lege s-a impus foarte rapid, fara vreo dezbatere prealabila. Si aceasta cu toate ca neajunsurile ei erau evidente. Cel mai mare este desigur faptul ca desi botezata “vot uninominal” ea trimite in Parlament perdanti ai confruntarilor din colegii. Sunt departe de a fi un fan al Noricai Nicolai si ex-senatorul Adrian Paunescu imi inspira greata. Dar amandoi au castigat competitia electorala (dna Nicolai chiar cu un scor foarte bun) si nu obtin mandatul de parlamentar pe care l-ar merita. In locul lor va intra in Parlament direct din arestul Politiei Cluj un candidat liberal care a obtinut doar 11 procente. Plus un candidat UDMR care a fost votat de 34 de oameni. Pana si dl. Tariceanu a reusit cu greu sa obtina un mandat la redistribuire. Cu un scor de peste 40 de procente, putem spune ca-l merita. Iar daca a avut ceva emotii, sper ca acestea sa-i fi amintit de faptul ca comisia care s-a ocupat de noua lege electorala a fost condusa de liberalul Voicu si ca reprezentantii partidului sau au sustinut actuala lege, alaturi de initiatorii din PSD.

Un alt defect previzibil pe care il constatam acum este ca n-avem o majoritate clara. In cazul in care negocierile intre cele trei partide mari esueaza ne vom gasi din nou intr-o situatie de blocaj. Iar daca doua dintre cele trei partide se inteleg - cazul cel mai fericit - vom avea o coalitie de guvernare relativ fragila, nevalidata de alegatori. Care va sa zica, sunt multi alegatori care au votat pentru un candidat castigator dar care n-a intrat in Parlament. Si sunt altii, tot multi, care au votat impotriva unui partid cu care partidul pentru care si-au dat optiunea se va alia la guvernare. Si toata aceasta lucratura se numeste “uninominal” si ar trebui sa reformeze clasa politica intarind legatura intre ales si alegator.

Am scris mai multe articole impreuna cu Doc in care am explicat cu argumente cum trebuie schimbat sistemul de vot. Am scris altele in care explicam defectele legilor Pirvulescu si Stanciu. Am mai scris unul acum cateva zile in care vorbeam de frustrarile pe care le va genera actualul sistem de vot. Si iata ca s-a intamplat. Ne-au trebuit doua zile ca sa aflam cine a intrat de fapt in Parlament, iar ca sa aflam cine a castigat de fapt alegerile ne va lua si mai mult. Asa ca ne ocupam timpul cu dezbateri in care se vorbeste de “Legea lui peste” (ca pe “Realitatea”) in conditiile in care pestele imputit a fost deja consumat.

Daca ar fi sa pastram un dram de optimism am putea sa subliniem singura calitate a legii Stanciu si anume faptul ca defectele ei sunt foarte vizibile. Sa fie oare suficient ca sa poata determina adoptarea unui sistem uninominal veritabil ? Manipulatorii de opinie de tip Sorin Rosca Stanescu sunt deja in garda : pentru ceea ce s-a intamplat sus-numitul da vina pe “uninominalul impus de Basescu sub amenintarea referendumului”. Iar daca se va cadea de acord asupra acestei teze, ramane doar primul paragraf de mai sus ca sa explice ce ni se intampla.

Citeste si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.